marți, 26 noiembrie 2013

Dosarele Imposibilului


In cateva saptamani lansam seria Dosarele Imposibilului, ce va fi disponibila pentru vizionare gratuit pe internet. In fiecare saptamana vom posta cate un episod original, in care va vom prezenta fenomene si cazuri fascinante, in premiera romaneasca absoluta.

Nu am cerut pana acum ajutorul, dar avem nevoie de sustinerea voastra pentru ca, fara suport si resurse financiare notabile, nu se poate realiza un produs pe atat de complet si profesionist pe cat il dorim.

Emisiunea radio Calatorie in Necunoscut si documentarele postate pana acum pe youtube au fost realizate din fonduri proprii, dar pentru a putea aduce la lumina evenimente si cazuri cat mai inedite pentru publicul din Romania este nevoie ca voi sa participati in mod concret si activ la demersurile noastre. Fara ajutorul direct al dumneavoastra nu vom putea realiza tot ce ne propunem!

Daca doriti sa sprijiniti financiar proiectele, va invitam sa faceti donatii in oricare dintre urmatoarele conturi, deschise la Banca Transilvania special pentru emisiunea Calatorie in Necunoscut si celelalte realizari ale noastre:
RO65BTRL01301201J02638XX

(in cateva zile se posteaza si conturile in EURO si USD)

De asemenea, puteti utiliza varianta Paypal pentru viramente directe. Optiunea este disponibila accesandu-se butonul DONATE de aici:



Va multumim din suflet si asteptam cu nerabdare sa ne continuam munca!

duminică, 31 martie 2013

Proiectul Monarch


Multe zvonuri vorbesc despre un proiect misterios denumit Monarch, bazat pe traume provocate artificial, care sunt raspunzatoare pentru dedublarea personalitatii victimei. Prin aceasta procedura constiinta se dedubleaza in mai multe personalitati. Doctorii din proiectul Monarch pregateau o personalitate care sa fie sub comanda serviciilor secrete, fara ca persoana initiala sa stie. Proiectul Monarch isi trage radaciniile din cel de-al doilea razboi mondial. Printre psihiatrii care lucrau in Germania in timpul razboiului, aceasta metoda era cunoscuta drept Programarea Marionetelor. Probabil ca specialistii in aceasta zona stranie importati prin proiectul Paperclip, programau marionete pentru CIA in Artichoke si Mkultra.
Intrucat copii sunt cei mai apti ca dupa o experienta ingrozitoare sa produca o personalitate multipla, acest proiect se ocupa de studierea lor. Intre timp tot mai multe persoane vin la organizatiile controlare a mintii si sustin ca au fost candva subiecte ale proiectului Monarch. Amintirile traumatizante merg pana in copilarie, cand ar fi participat, printre numeroase activitati umilitoare, la ritualuri satanice. Aceste maltratari au fost date la o parte de catre copil, ele producand o alta personalitate ce nu stie de experientele ingrozitoare.
Diferite surse sustin ca persoanele din proiectul Monarch isi alegeau victimele din astfel de grupuri. Exista indicii conform carora expertii militari in controlarea gandirii sunt amestecati in sectele satanice, cu ajutorul carora gasesc noi recruti pentru proiectul Monarch. Este cunoscut faptul ca locotenent-colonelul angrenat in proiectul Psywar, Michael Aquino, este fondatorul sectei cu numele de Templul lui Seth. Cazul victimei lui Dan Harr ar putea confirma aceste presupuneri. Bunicul lui Dan Harr a lucrat in timpul celui de al doilea razboi mondial si intre anii 1947 si 1948 la uzina Badger Ordinance din apropiere de Barboo, Wisconsin. La putin timp dupa cel de al doilea razboi mondial, aici au fost adapostiti oameni de stiinta din Paperclip. Mai tarziu el a lucrat si pentru guvern si CIA.
Dan Harr pretinde ca a fost vizitat in 1984, in timpul unui studiu, de o persoana din CIA, care s-a prezentat drept Charlie McBride. Acest om i-a oferit lui Harr un post intr-un program special. La inceput Harr a refuzat. Mai tarziu, problemele financiare l-au fortat sa accepte. McBride l-a dus pe Harr la o ferma din Virginia. Acolo a luat parte la un program de antrenamente denumit Non Official Cover. In timpul acestor antrenamente subconstientul lui Dan Harr a fost controlat si i s-au programat amintiri false. La mijlocul anilor ’90 i-au revenit o serie de amintiri traumanizante, ce indicau unele concluzii despre antrenamente. Se ocupa intens cu electronica, anumite componente de calculator si serviciul tehnic de informatii. Dupa aceea a venit in Mare Island. In aceasta regiune exista mai multe institute de cercetare a CIA si Agentia Nationala de Securitate. Dan Harr nu isi mai poate aminti ce a facut in timpul sederii la sale de opt luni la Mare Island.
Pe baza intergoratoriilor, biroul senatorului Herb Kohl a primit mai multe documente despre Harr, dintre care unele erau puternic cenzurate, iar cele mai multe erau clasificate top secret. Unele documente aveau si o nota suplimentara cenzurata. Dan Harr credea ca probabil a fost tratat la Spitalul Naval din Oakland. Cu ajutorul unui terapeut a obtinut amintiri clare despre un interogatoriu. Conform descrierii lui, se afla intr-o incapere patrata. In aceasta incapere se aflau un scaun, o panza de proiectare film, veioza stroboscopica, o usa si o fereastra, care era probabil o oglinda venetiana. In afara de el, se afla in camera cel putin inca o persoana. Dan Harr a fost legat de scaun. De mana dreapta atarnau mai multe fire, iar el auzea diverse nume de droguri ca sodium, pentotal. In timp ce lumina ii batea in fata, a fost confruntat de persoana masculina cu diverse intrebari. Alte amintiri privesc un film pe care l-a vazut. Acesta continea alternativ, scene pozitive si negative. Alte amintiri sugerau ca Dan Harr, fara sa stie, a luat parte inca din copilarie la programe de controlare a gandirii, precum proiectul Monarch si a indeplinit diverse sarcini. In decembrie 1988, Dan Harr a parasit programul. Experientele lui pareau sa indice multe dintre criteriile prevazute de proiectul Monarch. Printre ele se numara o legatura prin proiectul Paperclip si CIA prin bunicul lui, abuz si ritualuri in timpul copilariei, programele de controlare a gandirii bazate pe traume.
Nimeni nu stie cate victime ale proiectului Monarch exista in SUA. Aproximarile ajung oricum la ordinul miilor. Asa cum voi arata intr-un episod viitor al seriei, cautarea unui agent, ce poate fi perfect programat, da roade si mai terifiante decat provocarea artificiala a personalitatilor multiple.
Pe Curand!

sâmbătă, 30 martie 2013

Programarea prin hipnoza


Multe dintre metodele de controlare a mintii dezvoltate prin proiectul Mkultra contineau hipnoza. Hipnoza este descrisa ca o stare de relaxare, in care o persoana poate fi condusa de un hipnotizator. Alte efecte importante obtinute prin hipnoza sunt marirea capacitatii de memorare, reducerea durerii, imbunatatirea comportamentului atletic, marirea capacitatii de invatare.
Unii oameni de stiinta sunt de parere ca un terapeut poate provoca la pacientii sai o dedublare a personalitatii. Psihiatrul finantat de CIA, doctorul Morse Allen, a efectuat cele mai diverse stari de hipnoza pe pacientii sai. La 19 februarie 1954 a hipnotizat doua secretare si uneia i-a ordonat sa o impuste pe colega ei. Doctorul Allen a pus un pistol descarcat langa faptasa, pe care a adus-o intr-o stare asemanatoare cu somnul. Criminala in devenire executa ordinele doctorului Allen fara impotrivire. A luat pistolul si a tras in colega ei. Dupa ce a trezit-o din transa, nu isi mai amintea nimic din ce facuse. Chiar a negat ca ar fi tras in colega ei. Cu acest experiment, doctorul Allen a facut dovada ca se poate ca o persoana sa fie transformata intr-un ucigas inconstient cu ajutorul ordinelor primite in timpul hipnozei. Echipa Artichoke vedea dupa aceste incercari reusite cum se aproprie nasterea unui criminal politic perfect.
Alte experimente priveau amintirile provocate prin hipnoza. Experimentele in legatura cu acest fel de amintiri sunt foarte importante pentru operatiunile secrete, intrucat nu se stie daca amnezia obtinuta prin hipnoza rezista unui interogatoriu in timpul caruia sunt din nou folosite hipnoza si drogurile. Studiile efectuate de psihiatrii din Artichoke au aratat ca la unele persoane se poate produce o personalitate multipla.
O posibilitate avuta in vedere de psihiatri era separarea unei persoane imaginare, de exemplu a unui prieten de joaca imaginar al unui copil. Aceasta persoana imaginata poate deveni o a doua personalitate printr-un tratament corespunzator. Hipnotizatorul comunica cu partea schizofrenica a unei persoane testate si ii sugereaza o comanda. Personalitatea principala nu stie nimic de aceasta procedura. In timpul viselor informatiile pot fi schimbate. Pentru a impiedica acest lucru, un bun hipnotizator poate produce amintiri exacte.
Psihiatrul doctorul Martin Onre a efectuat la Universitatea Harvard experimente de controlare a gandirii. El era de parere ca o persoana care dezvolta o buna amnezie post-hipnotica este predispusa si la influentarea hipnotica. Odata creata aceasta amnezie, poate fi suplinita prin amintiri induse.
Aceste experimente au fost facute in anii ’50 si ’60. S-ar putea ca in prezent, prin intermediul drogurilor si efectelor speciale, inducerea amintirilor sa nu mai constituie o baricada.
Pe Curand!

duminică, 3 martie 2013

De la proiectul Chatter la Mkultra – II


Proiectul Mkdelta continea operatiuni secrete prin care se obtineau substante toxice biochimice de lupta. La dezvoltarea acestor substante, un rol important a fost jucat de oamenii de stiinta japonezi emigrati prin Paperclip.
Proiectul Mkultra se ocupa de droguri, controlarea mintii si hipnoza, la fel ca si Artichoke. Printre colaboratorii la Artichoke-Mkultra se afla si cunoscutul psihiatru doctorul Even D. Cameron. El era directorul institutului Allan Memorial si fondatorul sectiei de psihiatrie a Universitatii McGill. In 1953, doctorul Cameron a fost ales presedinte al Asociatiei Americane a Psihiatrilor, iar ceva mai tarziu chiar presedinte al Asociatiei Mondiale a Psihiatrilor.
Nimeni nu stia ca doctorul Cameron facea cercetari pentru CIA. El cauta noi metode pentru controlul total. Pentru experimentele sale, doctorul Cameron folosea socuri electrice, somnifere si droguri. Urletele persoanelor testate nu puteau fi auzite de ceilalti pacienti deoarece acestia erau dusi in alta cladire. Dupa tratamentul doctorului Cameron, victimele nu mai stiau unde se aflau sau cum fusesera adusi la spital. De multe ori, amintirile traumatizante ale acelor tratamente ingrozitoare reveneau multi ani mai tarziu la suprafata constiintei.
Asa cum am mentionat in postarea anterioara, printre aceste droguri se alfa si LSD-ul. In jurul anului 1953, oamenii de stiinta ai CIA au inceput sa foloseasca LSD pentru cele mai stranii experimente. In acest an firma elvetiana Sandoz a livrat o mare cantitate de droguri catre CIA si ministerul apararii. Dupa doctorul Hofmann, reprezentantii acestor autoritati vizitau din doi in doi ani laboratoarele din Elvetia pentru a stimula productia de LSD. Doctorul Hofmann nu a stiut niciodata de ce erau necesare cantinati atat de mari de droguri.
Pentru a nu fi dependenti de Sandoz, CIA a facut un contract cu o alta firma pentru LSD, care sa demareze in 1954. Doctorul Sidney Gottlieb si alti colaboratori ai Mkultra au procurat fiecare informatie referitoare la acest drog si au efectuat experimente pe oameni nestiutori. Alte teste cu droguri au fost facute in 1957 in Centrul de Chimie al Armatei din Edgewood. Persoanelor supuse testarii le-au fost amestecat LSD intr-o bautura, fara ca ei sa stie. Dupa aceea au fost interogati. Ziua urmatoare procedura s-a repetat, dar fara influenta drogurilor. Alte teste contineau cercetari ale capacitatii de amintire, rememorare sub influenta LSD-ului, ca si testari ale reactilor si miscarilor. Persoanele care au luat parte la experimente au fost apoi niste epave, atat fizic, cat si psihic.
In anii ’60, serviciile secrete ii foloseasu pe studenti si pacientii din spitale drept subiecte de testare pentru experimentele lor cu LSD. Un studiu elaborat in 1969 de catre Biroul de Narcotice si Droguri Periculoase dezvaluia ca LSD-ul a ajuns de la cercetatorii din Mkultra, printr-un mic grup de profesori, care aveau grija de stundenti, chiar si pe strada. Unul dintre cercetatorii care aveau legatura cu proiectul Mkultra era Timothy Leary, care lucra la Harvard la un proiect de cercetare finantat de CIA. El facea experimente in inchisori, si mai tarziu pe artistii din cartierul Greenwich Village, New York. Leary dorea sa afle daca LSD-ul mareste creativitatea. Printre cei pe care se faceau teste se aflau artisti si muzicieni cunoscuti, precum Miles Davis, John Lennon, Jim Morrison, Aldous Huxley, Arthur Koestler si multi pictori, sculptori, guru, magicieni si staruri de talie medie. In 1979, Timothy Leary sustinea intr-un interviu acordat canalului de televiziune american ABC, ca CIA isi asuma in totalitate meritul pentru miscarea psiheledica din anii ’60.
Nu exista aproape nici un domeniu de cercetare care sa nu fi fost sponsorizat de aceste programe. Proiectul Mkultra era de mai multi ani semnul obisnuit de recunoastere al cercetarii stiintifice, prin care oamenii de stiinta sponsorizati de CIA nu mai respectau juramantul lui Hipocrate si nici regulile decentei etice. Un veteran din Mkultra i-a comunicat in 1965 cercetatorului John Marks ca exista si un proiect de manipulare genetica. Societatea stiintifica avea sa discute asemenea teme abia zece ani mai tarziu. Biroul de Cercetare si Dezvoltare finanta si lucrari parapsihologice. Armata dorea sa stie daca exista medii care vor putea vedea in viitor sau daca vor putea fi folosite experientele extracorporale in spionaj.
Pe Curand!

sâmbătă, 2 martie 2013

De la proiectul Chatter la Mkultra – I


Cautarea drogului adevarului a fost reluata de marina americana la scurt timp dupa cel de al doilea razboi mondial. Multi dintre cei adusi prin proiectul Paperclip au fost contactati de marina militara si intregrati in 1947 in proiectul Chatter. La aceste proiecte au fost inculcate regulile etice cu privire la cercetarea pe oameni. Un document al comisiei energiei atomice din 17 aprilie 1947 descrie foarte bine cum s-au musamalizat aceste experimente. Unui oarecare doctor Fidler i se comunica motivul: experiente medicale pe oameni. Traducerea documentului arata astfel:
“1. Se doreste a nu se comunica nici un document referitor la experiente pe oameni. Aceasta ar putea avea efecte negative asupra opiniei publice sau ar determina procese penale. Documentele referitoare la acest subiect trebuie clasificate drept “secrete”. Viitoarele lucrari in acest domeniu au fost interzise de managerul general. Se pare ca trei astfel de documente au fost declasificate. Se doreste reclasificarea lor acestora drept “secrete”. Trebuie sa se controleze daca aceste documente nu au fost intamplator distribuite Departamentului de Comert sau unor persoane din afara proiectului.
2. Aceste instructiuni nu se refera si la documentele privind folosirea clinica sau terapeutica a radioizotopilor si a altor substante, materiale similare ce sunt benefice tulburarilor si bolilor umane.”
Cu ajutorul acestui document se vede cum au fost inselate autoritatile oficiale. Unul dintre oamenii de stiinta ce conducea proiectul Chatter era profesorul Richard G. Wendt. La sfarsitul anului 1950, marina militara i-a dat lui Wendt suma de 300 000 de mii de dolari, pentru a putea sa faca studii despre barbiturice, amfetamine, alcool si heroina. Porfesorul Wendt a testat drogurile pe el insusi, pe studentii si asistentii lui. Intrucat studentii nu stiau ce luau, schimbarile de comportament le-au fost observate prin oglinda venetiana. Aceste substante au fost obtinute ilegal, deoarece ele nu se gaseau in multe concerne farmaceutice. Curand dupa infiintarea ei, CIA s-a alaturat marinei si armatei in cercetarile de controlare a mintii. Din documente ale CIA este cunoscut faptul ca aceste autoritati desemnau heroina ca fiind foarte folositoare, caci un detinut facut sa fie dependent de droguri, dezvaluie si cele mai ascunse secrete din cauza unei crize. CIA dorea ca pe langa un ser al adevarului, sa se creeze un agent care sa execute fara sa fie constiient de acestea.
Se dorea ca spalarea creierului sa fie completa. Documentele publicate afirma ca experimentele cu droguri ale CIA au fost efectuate la spitalul Muntele Sinai, spitalul psihiatric din Boston, universitatea din Minnesota, spitalul general Valley Forge, clinica psihiatrica din Detroit si Institutul National al Sanatatii.
Primul proiect s-a numit Bluebird. In august 1951, proiectul Bluebird a fost reintitulat Artichoke. CIA a lansat propaganda cum ca statele comuniste faceau experiente in aceste domenii si ca nu trebuia sa ramana in urma. Agentii Artichoke foloseau pentru scopurile lor LSD, pentotal de sodiu si alte droguri, in combinatie cu hipnoza. Un memorandum al CIA din 14 iulia 1952 descrie succesul interogatoriului a doi agenti sovietici dubli cu ajutorul metodelor narco-hipnotice. Ambii agenti au fost dusi intr-un spital si interogati cu tehnica Artichoke. Dupa interogatoriu a fost provocata o pierdere totala a memoriei cu ajutorul ordinelor post-hipnotice. Memorandumul devaluia ca a fost folosit drogul pentotal de sodium si stimulentul Dezoxin pentru a sprijinii programul hipnozei.
Alte documente obtinute de cercetatorul John Marx si date publicitatii intre timp, aratau ca CIA efectuase la mijlocul anilor ’50 experimente ce provocau pierderi ale vorbirii, durerilor, memoriei si ale vointei. Unul dintre aceste documente cita un medic, al carui nume nu a fost facut cunoscut. Acest doctor afirma ca este sigur ca multi psihiatrii din SUA au consimtit sa testeze pe pacientii lor drogul lui de schimbare a personalitatii. Un document din anul 1956 autoriza psihiatri din universitati, inchisori si case de corectie conduse de stat sa testeze drogurile nou descoperite pe indivizi nestiutori. Proiectul Artichoke a fost inclus la mijlocul anilor ’50 in Mkultra si Mkdelta.
Pe Curand!

vineri, 8 februarie 2013

Unitatea 731

 
Similar Germaniei, armata japoneza a facut experimente intre 1932 si 1945 pe detinutii de razboi chinezi si rusi. Japonezii aveau o unitate speciala denumita 731, care facea cercetari in domeniul razboiului biochimic. Printre altele, aceasta unitate a stationat si in partea ocupata din nordul Chinei, la Harbin. In Harbin si alte orase au fost construite asa numitele fabrici ale mortii, in care oamenii de stiinta japonezi faceau, fara scrupule etice, experimente pe animale si oameni. Intreaga Manciurie devenise un urias laborator.
Profesorul american Sheldon H. Harris, descrie in cartea sa Factories of Death, aparuta in 1994, in ce imprejurari au fost construite aceste lagare de catre prizonierii de razboi. Aceste laboratoare de cercetare misterioase erau inconjurate de ziduri inalte cu sarma electrificata. Structura acestor lagare se asemana cu a unei inchisori, in care se aduceau echipamente de cercetare. In cadrul experimentelor, prizonierilor li se administra, printre altele, si un ser care continea o bacterie cu germeni de ciuma. Unor prizonieri li se lua sange in mod constant, pana mureau din cauza slabiciunii. Altor detinuti li se aplicau cele mai diferite gaze si socuri electrice. Profesorul Sheldon afirma ca Unitatea 731 a aruncat asupra oraselor chinezesti bombe cu ciuma, ce au fost construite in aceste fabrici ale mortii. Mai mult de 200 000 de mii de chinezi au fost victime.
Dupa ce Japonia a capitulat, tara s-a aflat sub ocupatie americana. In timp ce opinia publica americana credea ca medicii raspunzatori pentru crimele de razboi erau condamnati, multi dintre ei au fost dusi, la fel ca din Germania, in secret in SUA, ca sa isi foloseasca cunostiintele, dobandite in mod crud, pentru armata americana si sa le poata dezvolta in continuare. Documentele aflate in arhiva nationala din Washington DC atesta aceste evenimente. Intr-o scrisoare redactata la 12 decembrie 1947 si adresata sefului corpului chimic, generalul Alden C. Waitt, este vorba despre o extraordinara descoperire a medicilor japonezi. Un fragment din scrisoare suna astfel:
“Indiciile adunate in cursul acestor cercetari au intarit si au sprijinit aspectele din acest domeniu. Ele reprezinta date adunate de oameni de stiinta japonezi finantati cu milioane de dolari. Informatiile exacte despre predispozitia oamenilor la aceasta boala au fost adunate prin administrarea anumitor bacterii. Astfel de informatii nu au fost obtinute in propriile noastre laboratoare, datorita scrupulelor existente relativ la experientele pe oameni. Aceste date au fost asigurate. Cei 250 000 de yeni oferiti sunt, in comparatie cu costurile actuale ale studiilor, un ajutor de somaj.”
Aceste documente arata ca cei raspunzatori pentru oamenii de stiinta si tehnicienii aflati sub protectia securitatii nationale din SUA, nu sunt cu mult mai buni decat colaboratorii lor importati. Dupa cum se va vedea intr-un episod viitor, unii dintre acesti oameni de stiinta participanti la Paperclip au ajuns asa de departe ca au ocupat pozitii de prestigiu in institutele americane de cercetari. Toti cei care cred ca dupa terminarea celui de-al doilea razboi mondial s-a incetat cu experimentele pe oameni, interzise de lege, vor afla mai multe dupa citirea episoadelor viitoare ale seriei.
Dupa 1945 au fost puse alte prioritati referitor la cercetarile de controlare a creierului. Agentia Centrala de Informatii, cunoscuta ca CIA, fondata in 1947, vroia sa creeze o masina politica de ucis, crontrolabila de la departare, al carei comportament sa fie controlat de superiori. La lucrul pentru aceasta sarcina au luat parte cei ce isi aminteau de experimentele medicale terifiante de la Dachau si alte lagare de concentrare. Intre timp au aparut destule dovezi si indicii ca una sau mai multe institutii puternice din interiorul guvernarii americane au continuat sa dezvolte metodele de controlare a mintii, cu ajutorul oamenilor de stiinta Paperclip. Acestea pasesc pe domenii infricosatoare, ce brusc ne privesc si pe noi. Pentru ca aceste tehnologii sa poate fi dezvoltate, au fost si sunt testate pe locuitorii diverselor tari.
Pe Curand!

duminică, 27 ianuarie 2013

Insotitorul misterios al avionului si Padurea Baciu


“…As dori sa va descriu un OZN… Intorcandu-ne dintr-o expeditie de la Padurea Hoia-Baciu la acea data (12 august 1995) si deja aflandu-ne cu colegii din Tg. Mures in trenul accelerat (Cluj-Napoca – Tg. Mures)… intamplator niste copii care s-au uitat dupa un avion, au observat un obiect ciudat… Inaltimea la care se deplasa, aproximativ 3000 de metri (culoarul de zbor)… Avea o lungime de 1,5 ori mai mare decat avionul sub care se deplasa… Culoarea alb-cenusiu deschis. Nu avea variatii de forma. Viteza de deplasare era identica cu cea a avionului. Comparativ cu avionul, nu a lasat dara de condensare. Nu s-au observat jeturi de flacari, sau fascicule de lumina… A disparut brusc, schimbandu-si directia cu 90 de grade si accelerand… Obiectul a fost observat si inaintea orei 18:16 cu cateva minute (aproximativ 18:14 – 18:15) de catre un coleg de-al nostru, care a vazut obiectul deasupra avionului si cum acesta a coborat sub avion… A fost observat de aproximativ 25-30 de persoane alfate in vagonul trenului accelerat.”
Martorul principal al acestei observatii, impreuna cu prietenii lui, se aflau in apropierea comunei Cuci din judetul Mures. Este cat se poate de evident faptul ca, in cazul de fata, avionul observat nu era decat un avion-fantoma, care nu avea piloti si nici alte persooane la bord. Fiind asadar un simplu avion-fantoma, nu poseda nici radar, nici alte aparate pe care ar fi trebuit sa le aiba un avion obisnuit… Iar de la sol nu era ghidat de nici o statie de urmarire si control. Acesta este motivul pentru care, nici aviatia militara si nici cea civila, nu poseda probabil nimic consemnat despre zborul in cauza. Sa fie oare o legatura subtila intre expeditia martorilor la misterioasa Padure Baciu si straniul eveniment la care au participat la intoarcere?
Cat despre obiectul care s-a tot invartit in jurul avionului-fantoma, cand deasupra, cand dedesubtul lui, pastrand constant aceeasi viteza de deplasare, nu se stie absolut nimic, nicaieri.
Pe Curand!

joi, 10 ianuarie 2013

Proiectul Paperclip

 
 
La sfarsitul lunii aprilie 1945, cand medicul militar locotenent Marcus Smith a intrat in lagar la o zi dupa eliberarea detinutilor de la Dachau, el si insotitorii lui au gasit circa 32 000 de supravietuitori grav bolnavi. La acel moment, locotenentul Marcus Smith era singurul medic din lagar, intrucat Crucea Rosie nu a ajuns decat cateva zile mai tarziu. Cand Smith a intrat in laboratoarele de cercetare parasite de medicii germani, a gasit si mai mult haos. Trecea peste mese rupte, sertare, instrumente distruse si sticle sfaramate. Printre daramaturi a gasit totusi niste eprubete intacte si sticle ce erau pline de tesuturi conservate. Analizele au dezvaluit ca acele tesuturi proveneau de la oameni si insecte. Smith a aflat ca se gasea in partea lagarului in care se studia malaria. In aceste laboratoare, se injecta sangele contaminat de tantari, pentru gasirea unui ser impotriva malariei. In alte laboratoare se faceau experientele cu mescalina, descrise in episodul anterior.
Nimeni nu stie cati criminali de razboi au fost in Germania. Multe documente au fost distruse inca inainte de terminarea razboiului, chiar de catre cei raspunzatori. Totusi, multi crimiminali de razboi au reusit sa fuga in strainatate. Din documentele eliberate in SUA in temeiul legii FOIA, este cunoscut faptul ca fortele invingatoare s-au folosit de oameni de stiinta si tehnicieni nu asa cunoscuti din Germania, fara ca publicul larg sa stie ceva. Interesant este ca aceste persoane, printre care si cunoscutul constructor de rachete Wernher von Braun, au fost aduse in SUA deja inainte de procesul de la Nurnberg. Anglia si Uniunea Sovietica aveau proiecte asemanatoare. Printre acesti oameni de stiinta nu se gaseau doar tehnicieni, care lucrau pentru aviatia si astronautica americana, ci si medici, care fusesera implicati in experimentele din lagarele de concentrare.
Misiunea tehnica a marinei americane avea ordinul de a vedea cercetarile efectuate de nemti privitor la tehnica astronautica, medicina astronautica si controlul mintii, si a constata daca rezultatele erau utile intereselor americane. Multi dintre oamenii de stiinta care au participat la experminete au fost transportati in secret prin Heidelberg in SUA. Aceasta imigrare secreta poarta numele de proiectul Paperclip.
Oamenii de stiinta participanti la proiect au fost dusi, spre exemplu, la baza de aviatie militara Randolph din San Antonio, Texas. Acolo luau parte la diverse proiecte. Tehnicienii si inginerii specializati in rachete puteau sa isi continue cercetarile incepute in Germania si sa testeze rachetele V in tinutul White Sands din New Mexico. Medicii faceau experimente de controlare a creierului pentru marina americana, CIA si armata americana, prin intermediul drogurilor. De data aceasta, pe post de cobai, nu mai erau folositi evreii, ci detinutii, alienatii mintal, imigrantii, minoritatile etnice si persoanele considerate anormale din punct de vedere sexual. Documentul Departamentului de Razboi din 1 octombrie 1945, eliberat prin legea FOIA, ii numea pe cercetatorii germani ca “oameni de stiinta germani extraordinari”. Traducerea completa a documentului suna astfel:
“Distinsii oameni de stiinta germani au fost adusi in SUA. Secretarul de raboi a aprobat un proiect prin care se aduc in tara noastra distinsii savanti si tehnicieni germani, pentru a ne putea asigura ca ne putem folosi de semnificativele lor descoperiri, ce sunt vitale pentru siguranta noastra nationala. Examinarea documentelor, a obiectelor din echipamente si a instalatiilor de cercetare va fi utilizata pentru a exploata progresele stiintifice si tehnice din Germania. Pentru ca tara noastra sa profice din plin de aceste resurse, a fost adus de bunavoie in SUA un numar de savanti si tehnicieni alesi. Acesti indivizi au fost alesi din cele mai diverse domenii de cercetare in care nemtii erau la loc de frunte. Aceasta problema este pentru noi o importanta semnificativa. Pe durata sederii in SUA, savantii si tehnicienii germani sunt sub supravegherea Departamentului de Razboi, dar la timpul potrivit vor lua parte la proiectele armatei si marinei.”
Interesant este faptul ca oamenii de stiinta care au luat parte la proiectul Paperclip, au fost adusi in SUA inca inainte de inceperea procesului de la Nurnberg. De catva timp era cunoscut faptul ca dupa razboi au fost adusi in SUA nu numai savanti germani, ci si medici japonezi care participasera la crimele de razboi, pentru a putea continua acolo experimentele.
Pe Curand!