joi, 26 august 2010

Fenomenul OZN in Romania - IV


In acest moment lucrurile i-au o turnura imprevizibila si nedorita. Izsaky povesteste:
“In momentul acesta s-a intamplat un lucru neasteptat. Au aparut doua camioane si o masina de teren cu soldati in uniforma care strigau de zor: “Sus mainile!”. Ne-am speriat cu totii. Un ofiter a pornit spre Tamas Gabor si a vrut sa ii smulga cutia nichelata din maini. Dar Tamas s-a opus si a vrut sa fuga spre padure. Dar ofiterul a sarit la el si avrut sa il impiedice. S-au luat la lupta, ofiterul l-a trantit pe Tamas la pamant si doi soldati inarmati i-au venit in ajutor. Vazand aceasta, cei doi piloti ai navei se retrageau cu spatele. Unul dintre ei a scos o masinarie, semanand cu un port-tigaret, din care au “impuscat” o raza de lumina spre grupul celor patru trantiti la pamant. Acestia au ramas fara simtire intinsi in iarba. Unul din cosmonauti s-a dus la Tamas Gabor, l-a ridicat in picioare si i-a aratat cu mana sa plece cu cutia. Astfel, Tamas a fugit spre padure purtand in brate cutia nichelata.
Un alt ofiter a ordonat tragerea, dar armele de foc nu fucntionau. Gloantele nu vroiau sa plece de pe tevile pustilor. Ne-a cuprins pe toti ca un fel de unda deosebita de neputinta si slabiciune. Din interiorul navei se auzea un zgomot surd si am presupus ca mai puteau fi in OZN si a treia sau a patra persoana. Intre soldati s-a inscat panica. Este greu sa descriu ce simteam noi insine.”
Extraterestrii s-au urcat in OZN si au plecat. Izsaky spune ca nu i-a mai vazut nicioadata. Se pare ca dupa plecarea lor, pustile au incput sa functioneze percutand la intamplare, astfel doi soldati s-au impuscat reciproc, ranindu-se. Ofiterul si cei doi soldati cazuti in iarba, s-au ridicat, pe fata si pe gat avand rani si arsuri. Intre timp au sosit si camioanele, a caror motoare au fost oprite, iar dupa plecarea OZN-ului au putut porni din nou. Pe cei raniti i-au dus cu masina la Baia Mare.
Soldatii i-au dus pe martori in birourile forestiere si au cerut de la fiecare datele personale. Izsaky mai povesteste:
“A doua zi, au inceput interogatoriile, s-au rastit la noi, ne-au acuzat ca suntem partizani, ca tinem legaturi ilegale cu legionarii din strainatate. Ni se tot spunea ca OZN-ul nu a fost decat o “umbrela calatoare” secreta. Dar nu ni se explica cum a coborat pe pamant aceasta umbrela calatoare…
Tamas Gabor a ascuns cutia la o cunostina a lui care locuia singur la Ocana Sugatag, localitatea cea mai apropiata de terenul respectiv. Apoi s-a dus la locuinta lui de la Sighetu Marmatiei. Intre timp pe noi ne tot intrebau cine este cel care a plecat cu caseta. Noi spuneam ca nu-l cunoastem, nu l-am tradat.
Se poate scrie o carte intreaga despre ceea ce a urmat. Arestari, batai, inchisori. Am avut de suportat lovituri brutale zilnice timp de luni si de ani de zile. Incerc sa va comunic numai esentialul. Ofiterii pretindeau sa le dam cutia. Locul unde era ascunsa aceasta l-am tinut secret. “
A existat intre ei si un fotograf amator, Molnar Zoltan, care a facut mai multe seturi de fotografii continutului cutiei. Se pare ca in secret, cutia a ajuns pana la urma la locuinta lui Molnar,dar despre acest lucru nu stiau numai cei trei.
Cutia, spune Izsaky, era patrata, de 24/24 cm. Au deschis deschizatorul, iar inauntru se aflau, pe doua randuri, 84 de placute de aur de marimea unui plic de scrisoare si de aproape 1 mm grosime, gravate pe ambele fete cu semne sugestive, imagini, texte asemanatoare scrierii hieroglifice.
“Trebuia sa umblam cu mare atentie si fereala cu toata aceasta documentatie. Securiatea descindea des la locuintele noastre, intorceau totul pe dos, ne luau si ne interogau indelung. Am trait vremuri de groaza, ani in sir.”
Izsaky spune ca fotograful a facut mai multe fotocopii marite ale documentelor, iar el a ilustrat de asemenea in mai multe exemplare, pe care le-au imprastiat in mai multe locuri secrete. Astfel ca daca oficialii gaseau vreun set, sa aiba mai multe. Asa au reusit sa pastreze mai mult timp copiile documentatiei.
“Soarta fotografului amator Molnar Zoltan a fost insa tragica. In 1974, securitatea bucuresteana a pornit o actiune hotarata la Sighetu Marmatiei. Vroiau cu orice pret cutia. Ne-au internat cu forta la casa de nebuni din Sighetu Marmatiei si ne-au tratat ca pe bolnavii mintal, drogandu-ne. Evident ca au introdus si aici oameni de ai lor. Au internat patru agenti bucuresteni care jucau rolul unor nebuni. Desigur, ei nu primeau tratament. Rolul lor era ca sa ne supravegheze fiecare cuvant, fiecare miscare. Se interesau pe ocolite de la noi de cele ce am patit.”
Le spuneau ca au auzit de la medici ca au vazut un OZN. Se interesau mai ales despre cutie, iar ei in delirul produs de medicamente mai spuneau cate ceva.
“Asa mergeau lucrurile in fiecare zi. Cand au vazut ca aceasta metoda nu da rezultate ne-au bagat la socuri electrice. A fost ingrozitor. Apoi ne bateau impreuna cu bolnavii intradevar nebuni spunand ca pentru acestia nu exista legi.
Molnar Zoltan nu a mai putut suporta interogatoriile si torturile si a tradat despre cutie, despre documentele originale, despre placute, despre fotocopii si despre ascunzatori. Agentii l-au luat si l-au dus nu se stie unde. Nu l-am mai revazut niciodata! Avea numai 31 de ani! Totodata au luat si au dus cu ei documentele si copiile.”
Izsaky spune ca agentii au imprastiat stirea ca povestea intalnirii cu OZN-ul nu este adevarata, ca este doar imaginatia nebunilor, ca unii dintre ei, impreuna cu seful terenului forestier erau bolnavi mintal. Pe inginerul Radu Jurca l-au internat la casa de nebuni din Oradea. Placutele au fost duse de agentii in uniforma. Starea sanatatii lui Tamas Gabor s-a inrautatit si a murit precum si ofiterul si cei doi solati care au incercat sa ii i-a cutia. Acestia au murit din pricina ranilor.
“Se putea vedea pe ceafa lui Tamas Gabor – in jurul creierului mic – o intepatura cat maciulia unui bold iar in jur parul parlit.”
Oficialii au fost informati de intalnirea lor cu OZN-ul. Vizite s-au facut in acea zona, cat si in imprejurimi, acest lucru este cert.
In final Izsaky mai spune, printre altele:
“Am ramas singur avand copiile documentelor. Sanatatea mi se subrezise, amintirea intamplarilor este pentru mine permanenta si chinuitoare. Exista deci o modalitate pentru stabilirea contactelor interplanetare. Ziua de 7 iunie 1974 este vesnic memorabilia. Mi s-au deschis inainte portile tuturor tainelor. Ceea ce eu stiu acum vine in contradictie cu credinta pamanteana despre originea civilizatiilor.”
A lucrat mult in speranta dezlegarii codului scrierii celor 84 de placute de aur. A reusit in anul 1986. Despre toate acestea a scris in cartea “Alte lumi locuite” cu peste 400 de pagini illustrate cu fotografii. Insa cartea nu a mai aparut. Cenzura vremii a impiedicat-o. A trimis copii noi si documente manuscrise in strainatate, insa nu au ajuns niciodata. Cineva nu a dorit sa ajunga?
In prezent, se zvoneste ca Izsaky ar avea o casuta undeva in Ungaria si ca ar fi pastrat cateva din placutele de aur. Inginerul Radu Jurca ar locui undeva in Romania. “Amandoi poarta stigmatul vechilor autoritari romane: acela de nebuni.”
Aceasta a fost, in esenta, in mare, fascinanta poveste a lui Izsaky. In viitor voi mai vorbi de ea.
Pe Curand!

Fenomenul OZN in Romania – III



Conform mesajului descifrat de Izsaky, cu circa 4000 de ani in urma, o civilizatie avansata din
Cosmos a luat contact cu Terra si a lasat aici un fel de “capsula a timpului”. Aceasta s-ar afla in Egipt, sub o constructie numita de Izsaky – Keoaspiron – unde se afla sase coridoare subterane care contin marturiile unei stravechi si avansate civilizatii cosmice. Dupa maestrul Calin N. Turcu, Keoaspironul ar putea fi Marea Piramida, iar menirea ei ar fi aceea de a aduce un mesaj de intelepciune si intelegere, care nu va putea fi descifrat numai atunci cand umanitatea va fi ajuns la un nivel corespunzator de maturitate. Daca asa stau lucrurile, Marea Piramida este departe de a-si fi dezvaluit toate secretele.
Acest mesaj este de asemenea si un avertisment si o invitatie de a lua legatura cu extraterestri. Legatura nu se va face prin radiotelescoape, ci cu totul altfel. Se va face intr-un mod pasnic si benefic pentru civilizatia pamanteana. Odata ce va fi descoperita “capsula timpului” si vor fi urmate sfaturile care se gasesc acolo, civilizatia pamanteana va putea sa isi resolve o mare parte a problemelor cu care se confrunta. Suntem avertizati sa incetam orice fel de conflicte armate, acestea stand la baza lipsei reale de progres a pamantenilor de astazi.
“Semnul de chemare” a unei civilizatii avansate este, dupa mesajul descifrat de Izsaky, identic cu cel aflat pe documentele UMMO si pe partea inferioara a obiectului de la San Jose de Valderas.
Fiind convins de importanta descoperirii sale, Izsaky se adreseaza surselor oficiale, editurilor si publicatiilor, insa niciodata scrisorile sale nu ajung la destinatie si ajung pe mana cenzurii vremii. Mai mult, primeste o scrisoare prin care este sfatuit ca, daca tot considera ca au venit OZN-urile, nu ar strica sa inceapa sa isi trateze bolile de care “in mod sigur” sufera.
Izsaky doreste sa isi publice cartea, insa de fiecare data este respins.
In cursul anului 1974, este semnalata o crestere a observatiilor OZN in nordul tarii, in perioada cuprinsa intre sfarsitul lunii mai si inceputul lunii iunie, numarul persoanelor care vorbeau despre prezenta diurna sau nocturna a unor obiecte stranii pe cer crescand considerabil.
Vazand ca nu este luat in seama, Izsaky G. Laszlo decide sa cheme singur OZN-urile, folosind “semnul de chemare”. II vorbeste despre aceasta unui prieten, Tamas Gabor. Acestora li se alatura inca vreo cativa cunoscuti. Impreuna decid sa i-a legatura cu Radu Jurca, inginer silvic, care pus in tema, este de accord sa ii ajute.
Astfel, ei gasesc un teren forestier. La data de 29 mai 1994, deasupra orasului Baia Mare au aparut OZN-uri. Grupul lui Izsaky a fost alertat, insa au ajuns prea tarziu, avand parte doar de descrierile numerosilor martori. La fel s-a intamplat si in data de 2 iunie. Acesta este momentul in care inginerul Radu Jurca ii ajuta pe Izsaky si grupul lui sa marcheze pe un teren de 600 m, “semnul de chemare”. S-au folosit de rumegus si de zgura si erau convinsi ca,fiind observat de la mare altitudine, va atrage OZN-urile.
Izsaky povesteste ca veneau in fiecare zi dimineata si plecau seara. Locul era cam la 60 km si erau nevoiti sa vina zilnic cu autobuzul. In data de 6 iunie a venit un OZN dinspre Baia Mare si se indrepta in graba spre stanca. A vazut semnul, deoarece si-a schimbat directia, a inceput sa zboare in spirala in sus si in jos deasupra lui, dupa care s-a indreptat spre locul de unde a venit. Nu s-a mai intors in ziua acea, iar Izsaky si grupul au ramas dezamagiti.
In data de 7 iunie, ziua urmatoare, povesteste Izsaky, pe la orele 13:00, s-a intors. A zburat pe deasupra semnului, dupa care a coborat. Ei se aflau la vreo 4 km departare, dar acolo se gaseau doua colege de a lor, un prieten si 3-4 muncitori. Cand au ajuns, toti erau stransi in jurul OZN-ului. S-au apropiat in cerc cam la 15 m de OZN-ul care avea un diametru de 4 m. Cand s-au deschis “ferestrele” OZN-ului, a urmat o asteptare in liniste, Izsaky si ceilalti stabilind de la inceput sa nu faca nici o larma. S-a deschis, apoi, usa si din interior se auzea glas omenesc si raspandea o lumina albastruie. In usa a aparut unul din calatorii navei si a privit peste multime. Izsaky i-a facut semn sa coboare, iar acesta s-a intors si a vorbit cu cineva in spate si a pasit afara.
Voi da, in continuare, o parte a relatarii lui Izsaky:
“A facut cativa pasi, apoi s-a oprit facand semn cu mainile, asa cum ar zbura. Ne-a spus ceva cu glas tare. Avea un glas placut, iar vorbirea lui semana cu limba greaca. Din masa de oameni s-a desprins Tamas Gabor, a facut cativa pasi spre el si i-a vorbit in romaneste si in ungureste. Apoi un alt om I s-a adresat in ruseste si in ucraineana. Tot atunci, din nava spatiala a aparut un alt musafir cosmic. Tinea in maini o cutie nichelata.”
Cercul s-a strans in jurul navei. Izsaky spune ca au putut observa bine cu toti ca erau ca oamenii. “Aveau circa 1.70 m inaltime, pielea roza, parul blond, scurt. Imbracamintea era formata dintr-un fel de combinezon pe corp, gri-albastru fosforescent, cu cordon si manusi, iar pe spate aveau inscriprionat cu negru semnul cunoscut. Nu purtau casca de protectie. Din aceasta ar putea rezulta ca si in alte parti exista o atmosfera asemanatoare cu a noastra. Pe cap purtau o mica tichie de culoare roz, asemeni Papei. Mi s-a parut ca unul ar fi putut sa fie femeie, fiindca fata de celalalt era mai scund. Unul dintre ei tinea in mana o cutie cilindrica si raspandea in jurul OZN-ului ceva asemanator orezului, in timp ce al doilea examina cu atentie “semnul de chemare” pe care il facusem noi.”
“Cel care tinea in maini cutia nichelata, prevazuta cu o incuietoare, a facut cativa pasi, s-a aplecat si a pus cutia pe pamant. Tamas Gabor a fost acela care s-a dus si a ridicat cutia.”

miercuri, 25 august 2010

Fenomenul OZN in Romania – II


Bine v-am regasit! Imi cer scuze pentru lunga asteptare, insa acum am revenit si voi scrie mult mai des.
Asa cum am promis, voi continua cu fascinanta istorie a Fenomenului OZN pe teritoriul nostru.
Merita sa scriu despre un grup din care au facut parte mari personalitati ale ufologiei romanesti. RUFOR – Romanian UFO Researchers – a fost infiintat de Calin N. Turcu, Adrian Patrut si alti cercetatori si pasionati. Printre meritele acestei asociatii se numara si revista cu acelasi nume, care a fost singura din Roamnia specializata numai pe Fenomenul OZN si la care au participat marii cercetatori ai fenomenului de la noi.
Imi amintesc cu placere ca am citit in cartea lui Calin N. Turcu, “Dosar OZN Romania” o intamplare care m-a impresionat, intrigat si mi-a dat fiori pe sirea spinarii. Voi incerca sa o prezint mai pe scurt aici:
In secolul trecut, Afacerea UMMO a atras atentia pasionatilor fenomenului OZN si al extraterestrilor. Acest caz interesant a inceput odata cu observatia locuitorilor unui sat din Madrid, in anul 1967, a unui obiect de forma discoidala, care a planat la o altitudine destul de joasa aproximativ 12 minute, disparand apoi. Era perfect circular, avand un diametru de 12-13 m si prezentand un simbol ciudat – o cruce avand baza orizontala terminata in doua semicercuri. Semnul era acelasi ca si cel care insotea documentele UMMO. Obiectul a fost vazut de mai multi sateni si fotografiat, dupa care a trecut silentios in lungul soselei spre Extramandura, aterizand pentru cateva secunde pe un teren aflat la circa 4-5 km de locul respectiv. Acolo, a lasat trei urme rectangulare si au fost gasite cateva tuburi metalice de aproximativ 14-15 cm lungime si avand pe ele semnul vazut pe partea inferioara a obiectului necunoscut, cat si pe documentele UMMO.
Avand legatura cu contextul problemei, in carte se aminteste si de mesajul expediat de om in cosmos prin intermediul sondei spatiale “Pioneer 10”, intamplare pe care o voi prezenta in detaliu in viitor, ea fiind foarte interesanta.
Mesajul lasat de un OZN in 1967 la San Jose de Valderas si mesajul trimis de om in cosmos prin intermediul sondei spatiale Pioneer 10. “La prima vedere se pare ca intre cele doua evenimente nu este nici o legatura.”
Cineva, insa, a facut aceasta legatura.Se numeste Izsaky G. Laszlo si locuieste in Satu Mare. Acesta a fost interesat de problemele legate de Cosmos si de extraterestri inca din tinerete. Cand a ajuns la varsta maturitatii a fost fascinat de fenomenul de la San Jose de Valderas si intrigandu-l placutele cu mesaje ce purtau semnul Afacerii UMMO, a incercat sa faca legatura intre acestea si lansarea sondei “Pioneer 10”. Dupa incercari, aceasta legatura a devenit o certitudine. Dupa cum spune el, Izsaky a reusit sa descifreze mesajul extraterestru, la inceputul anului 1974.
Voi continua povestea deosebit de interesanta a acestui om, care parca, dupa cum spune si Calin N. Turcu, “atinge adeseori domeniul fantasticului”, insa fiind o problema foarte serioasa.
Pe Curand!