joi, 11 noiembrie 2010

Fenomenul OZN in Romania - VII


Bine v-am regasit! Voi prezenta un alt caz interesant, care a ramas invaluit in mister pana in zilele noastre.
Pe la mijlocul anilor ’80, umbla zvonul ca la Aeroportul Baneasa-Bucuresti ar fi avut loc un incident in care erau implicati numai militari. Dincolo de capatul pistei de ateriare, pe o usoara ridicatura de pamant, a aparut peste noapte o nava stranie, de forma alungita ca de trabuc cu o culoare rosie stralucitoare. Militarii aflati in postul de paza cel mai apropiat s-au speriat foarte tare si au anuntat baza care se afla in interiorul aeroportului. De acolo li s-a comunicat sa fie calmi si sa nu reactioneze in nici un fel, deoarece o masina cu cu cativa ofiteri v-a veni imediat spre ei. Totusi, nu se stie din ce motiv, masina in cauza nu s-a grabit sa ajunga la locul intamplarii. Poate ca trebuiau anuntati superiorii sau poate ca ofiterii de la baza nu au dat prea mare atentie spaimei militarilor aflati undeva pe camp. Oricum, se pare ca acesti soldati au trait atunci adevarate clipe de panica. Se crede ca ei ar fi tras cu mitralierele in obiectul luminos aflat in apropierea lor. “Acesta nu ar fi ripostat in nici un fel, si-a schimbat doar culorile, ramanand la fel de tacut si de enigmatic, iar dupa un timp s-a ridicat clam si a disparut undeva spre inaltul cerului intunecat.” Decolarea acestuia ar fi fost observata si de ofiterii care, intre timp, se apropiau cu masina de capatul pistei.
“Ar fi urmat, evident, interogatorii amanuntite si impunerea tacerii asupra celor intamplate.” Iata ca si in acest caz apar ciudatii Oameni in Negru, amenintand si impunand drastic tacerea.
La scurt timp dupa acest incident interesant, Calin N. Turcu a stat de vorba cu un ofiter superior din armata, care lucra atunci in aviatie. Fara al fi intrebat ceva, acesta a raspuns scurt:
“Ai vazut domnule ca OZN-urile au aterizat si pe Aeroportul Baneasa?”
“Bineinteles ca am inceput sa pun intrebari, dar n-am mai “scos” nimic in plus, in afara acestei afirmatii surprinzatoare. “
Oare se temea ofiterul sa spuna mai multe? Sau nu dorea sa spuna mai multe pentru ca erau secrete militare?
Si in cazul acestui incident apar intrebari peste care “cineva” a asternut patura de fier a ignorantei.
Pe Curand!

sâmbătă, 9 octombrie 2010

Alchimia - I


Dincolo de a vedea plumbul transformandu-se in aur, alchimia arata si totodata demonstreaza posibilitatea transformarii profunde a fiintei umane.
Pentru a face o introducere in fascinanta lume a alchimiei, voi da definirea ei pe care o face D. F. in cartea sa “Alchimia, ilustrata de la A la Z”:
“Alchimia e una din cele patru cai ezoterice spre iluminare, alaturi de magie, astrologie si Kaballah (Cabala), angajata pe doua niveluri cu corespondenta precisa:
1 – fizicul – transformarea si purificarea metalelor;
2 – metafizicul – transformarea si purificarea omului;
Alchimia duce la perfectiune pe toate planurile prin separarea si “moartea” trupului, urmate de o reunire a partilor purificate, de asta data in proportie perfecta, prin puterile transformatoare ale pamantului, apei, focului si aerului, precum si ale eterului, sufletului si spiritului – altfel spus o evolutie accelerata de om.”
Unul dintre scopurile alchimistilor este “transmutatia” la nivel fizic a metalelor in aur si argint, iar la nivel psihic a plumbului existentei din fiecare zi in aurul starilor spirituale autentice sau a constiintei sublime neaccesibile fiintelor umane obisnuite.
Un alt scop era gasirea sau faurirea “Pietrei filosofale” si obtinerea “Elixirului tineretii”. Ma voi ocupa de toate acestea intr-o parte viitoare a seriei.
“Telul alchimistului: sa intelegi si sa experimentezi ca esti un instrument perfect in uriasa orchestra a Creatiei infinite…”
In conceptia alchimistilor, fiecare fiinta umana este un adevarat univers in miniatura. Dupa cum spun alchimistii din timpul Renasterii, fiinta umana reprezinta microcosmosul, “micul univers interior” care este copia fidela a macrocosmosului, “marele univers exterior”. Voi vorbi mai pe larg si despre aceste concepte.
Un caz interesant este cel a psihoterapeutului si ocultistului Israel Regardie, care, pe cand se apropia de sfarsitul vietii, a provocat o explozie in laboratorul sau, explozie care i-a afectat plamanii. Acest laborator straniu, in care erau posibile explozii atat de serioase, era consacrat experientelor mistice. Domeniul in care lucra Regardie este de o potriva foarte vechi, dar si de viitor: manipularea fortelor subtile care fac legatura dintre materie si energie prin alchimie. La nivelul cel mai de jos, cel a materiei fizice, Israel Regardie si ceilalti alchimisti ai secolului XX, afirma ca pot transforma plumbul si orice alt metal in aur si argint.
Totusi, Israel Regardie a fost silit sa recunoasca faptul ca, in ciuda eforturilor sale staruitoare, nu a reusit sa obtina transmutatia completa la nivel fizic ori spiritual. Cu toate acestea, in istoria alchimiei, sunt inregistrate multe succese de acest fel, atat in trecut, cat si in zilele noastre. Voi acorda cateva parti si acestui subiect.
Voi continua sa mai scriu si despre aceasta…
Pe Curand!

joi, 30 septembrie 2010

Fenomenul OZN in Romania - VI


Revin cu o noua parte a fascinantei istorii a Fenomenului OZN in Romania. Dupa cum am scris in postul precedent din aceasta serie, musamalizarea fenomenului este prezenta si pe teritoriul nostru.
Voi mai scrie despre inca un caz interesant in legatura cu aceasta.
In anii trecuti, la “Cercul de cercetari stiintifice OZN”, la care participase si Calin N. Turcu, aparuse un “batran cu infatisare anosta si murdara: era vesnic nebarbierit, imbracat in haine soioase si in jurul lui mirosea a ranced si a mucegai. Adeseori adormea in toiul discutiilor, fie ca eram numai noi la o intrunire obisnuita de cerc, fie ca ne aflam la o conferinta cu publicul in vreuna din salile Casei de Cultura a Sindicatelor. Si bineinteles ca nu se putea aseza decat in radul din fata al salii, acolo unde, de obicei, se rezervau cateva locuri pentru invitati. Era un fel de amestec ciudat intre dezechilibru si paranoia, intrunite deopotriva sub infatisarea uneia dintre cele mai dezagreabile figuri umane.”
Frecventand pe atunci cateva cluburi similare din cateva orase, Calin N. Turcu constata ca “asemenea specimene se “alipisera” cam peste tot”.
“Individul nostru caruia nimeni nu ii stia numele adevarat, dar pe care intre noi il poreclisem “Nea Gutuie” ne cam facea de ras si incercam cu totii sa il evitam cat mai mult posibil. Tot ceea ce reusisem atunci sa aflam despre el, era ca lucrase in timpul razboiului in Germania, intr-un institut unde facuse cercetari in domeniul parapsihologiei! Cineva mai afirmase ca in camera unde locuieste – camera la fel de sordida ca si personajul – se afla adunate, intr-o cumplita dezordine, o serie de aparate ciudate, a caror intrebuintare parea a fi un alt mister. Asta e tot ceea ce stiam noi despre “Nea Gutuie”.”
“Intr-o seara, pe la sfarsitul primaverii lui 1974, dupa un simpozion public si dupa ce m-am sfatuit cu colegii, m-am hotarat “sa iau taurul de coarne” si sa discut cu el. Eram vreo sapte-opt insi si discutia avea loc pe terasa din fata Casei de Cultura. I-am spus mosului ca prin prezenta sa ne cam facea de ras, ca ar fi bine sa ne evite si chiar sa nu ne mai frecventeze la cerc. Au sarit si ceilalti cu gura, fiecare mai adaugand cate o vorba - doua. Printre noi se afla si Ioan Moflic, un membru al cercului in varsta de 50 de ani care a zis si el cateva cuvinte… Dintre toti cei care il asaltau cu reprosuri, mosului i-a casunat tocmai pe acesta. S-a uitat fix la el cateva secunde si toate cuvintele – de altfel deslanate si incoerente - pe care le-a avut de spus intru apararea sa erau adresate numai si numai lui Moflic. Cu totul, discutia nu a durat mai mult de 10-12 minute. Dupa care, fiecare a plecat in drumul sau. Dar, la circa o saptamana de la acest episod, am aflat cu stupoare ca Ioan Moflic a murit! Fusese perfect sanatos si brusc a facut un stop cardiac…”
Un caz straniu care nu are un verdict, insa care merita amintit, avand o vaga legatura si cu subiectul musamalizarii fenomenului. De atunci nimeni nu l-a mai vazut vreodata pe “Nea Gutuie”. La fel cum spune si Calin N. Turcu: “Ma abtin in a face comentarii pe marginea acestui eveniment ciudat…”.
Pe Curand!

marți, 28 septembrie 2010

Sincronicitatea - I


Cel care s-a ocupat de aceste fenomene a fost psihanalistul Carl G. Jung, care a creat un nou domeniu de cercetare, psihologia profunzimilor, care studiaza partea subconstienta a mintii.
Cuvantul sincronicitate inseamna literal “in acelasi timp”, dar Jung l-a folosid pentru a desemna “aceeasi semnificatie a doua evenimente diferite”. El sustine ca tot ceea ce se intampla la un anumit moment preia toate caracteristicile acelui moment de timp si, deci, exista o legatura intre toate evenimentele care se petrec in acelasi timp.
“Jung marturisea ca de-a lungul vietii sale a fost implicat in mod direct in anumite coincidente inexplicabile pe care el le interpreta cu juxtapuneri de fenomene aparent fara legatura cauzala intre ele, care capatau semnificatie doar atunci cand erau puse in relatie unul cu celalalt.”
O coincidenta la care a participat si Freud a avut loc in anul 1909. Cei doi purtau o discutie in legatura cu fenomenele psihice paranormale, iar Freud tocmai isi arata neincrederea in astfel de teorii, cand s-a auzit un zgomot deosebit puternic, ca de explozie. Fara sa-i dea o importanta prea mare, cei doi si-au continua conversatia pana cand un altul i-a interupt din nou. Zgomotul provenea din camera in care se aflau ei. Freud s-a uitat in jur si a spus ca probabil bubuiturile proveneau de la caloriferele care incalzeau incaperea. Referindu-se mai tarziu la zgomotul care se auzise atunci, Freud se considera raspunzator de producerea fenomenului respectiv printr-o “influenta mediumica inconstienta”.
Una dintre coincidentele stranii la care a fost martor Jung s-a intamplat in perioada in care a suferit o criza de natura psihica ce a durat mai mult timp, in anul 1913 dupa ce s-a despartit de Freud. Soneria electrica de la usa a avut o defectiune careia nimeni nu i-a dat de urma si care o facea sa sune pe neasteptate, fara ca cineva sa apese pe buton. Mai ciudat este ca soneria suna numai atunci cand Jung presimtea ca “urma sa se intample ceva”.
“Criza lui Jung s-a sfarsit abia atunci cand el a scris o lucrare de inspiratie foarte stranie, numita Predici catre moarte.”
Odata, in timp ce discuta cu o pacienta despre un vis in care vedea un carabus de aur, a auzit o bataie in geamul din spatele lui, iar cand s-a intors a vazut o insecta reala de data aceasta. Cand a prins-o, Jung a descoperit ca era un carabus de aur, ceva rar in acea zona.
Sincronicitatea se aplica la fenomenele din zona parapsihologiei, premonitiei si previziunii, dar si a altor domenii fascinante de frontiera.
Voi mai scrie in viitor despre aceasta.
Pe Curand!

luni, 27 septembrie 2010

Despre planeta Vulcan


Intre Mercur si Soare, o planeta naste sperante si indoieli in randul astronomilor. Misterioasa planeta Vulcan se afla pe o orbita mai apropiata de Soare decat Mercur, a fost descoperita pentru prima data in 1859 de catre astronomul francez Verrier. Ea a aparut de cateva ori pe cer, scapand mereu observatiei si studiului astronomic. La inceput, existenta ei a fost doar banuita de Verrier din cauza micilor deviatii ale planetei Mercur de pe orbita. Stiind ca nici un astru nu poate scapa observatiei astronomilor de-a lungul timpului, Verrier a inceput sa caute in arhive. A gasit mai multe referiri la un disc mic si negru care graviteaza foarte aproape de Soare. Verrier a ales cel mai amanuntit raport si, folosind datele respective, a calculat orbita aproximativa a lui Vulcan: circa 20.800.000 km departare de Soare si un an de numai 20 de zile pamantesti. Desi se afla la o distanta destul de mica fata de Pamant, numai un norocos ar putea sa prinda planeta Vulcan in obiectiv. In mare parte a timpului, ea este invizibila pentru telescoape, aflandu-se ascunsa in umbra Soarelui. Doar in timpul eclipselor de Soare sau al “tranzitelor” solare ea se dezvaluie privirilor astronomilor, insa si atunci poate fi confundata cu o pata solara. Verrier a calculat data cand planeta ar fi fost foarte usor de observant: 20 martie 1877.
In anii urmatori, lumea astronomilor a fost acaparata de aceasta noua “stea” – au aparut o sumedenie de lucrari stiintifice despre Vulcan, iar unii au adaugat-o pe lista celorlalte planetelor consacrate. Mai mare le-a fost dezamagirea cand, pe 20 martie 1877, nici un astronom nu a reusit sa observe planeta. Totusi, anul umator sperantele au inflorit din nou cand astronomii americani din doua state au reusit sa surprinda, in timpul unei eclipse de Soare, o pata in imediata apropiere a Soarelui.
In revista Popular Science a aparut urmatoarea nota:
“Interesantele observatii ale profesorilor Watson si Swift nu numai ca au incurajat cercetarile in legatura cu aceasta planeta misterioasa, detectata intr-un mod atat de miraculous, ci chiar mai mult, au dat un imbold celorlalti astronomi de a examina intregul spatiu din interiorul orbitei lui Mercur. S-ar putea ca detectarea lui Vulcan sa nu ramana singulara, ci sa fie prima dintr-un sir de descoperiri similare. “
Dar Watson si Swift nu au imparatasit acelasi entuziasm precum cel ar redactorului respectiv, caci ulterior ei nu au mai reusit sa localizeze planeta misterioasa.
Isaac Asimov a scris si el despre acest subiect. Relatarile si parerile lui le voi da intr-un post viitor.
Pe Curand!

sâmbătă, 25 septembrie 2010

Straniul caz al oamenilor verzi


Voi face o mica pauza de la serialul despre Fenomenul OZN in Romania pentru a scrie despre un caz fascinant si foarte straniu, pe care l-am citit in interesanta carte Mistere si fenomene stranii a lui Dennis Ray.
In anul 1887, vara, niste tarani care lucreaza campul de langa satul Banjos (Spania) observa iesind dintr-o pivnita parasita doi copii, o fata si un baiat. Ceea ce era interesant la acestia, lucru care i-a atras imediat pe tarani era culoarea pielii lor, verde precum frunzele copacilor, precum si imbracamintea. Nu doar din cauza croielii, ci mai degraba din cauza texturii materialului care era cu totul strain celor ce se stiau atunci. In plus, atat fata cat si baiatul vorbeau o limba total necunoscuta.
Acest eveniment s-a raspandit in toata tara, insa nici lingvistii chemati nu au putut identifica dialectul copiilor si nici ale grupuri stiintifice carora li s-a cerut o analiza a tesaturii hainelor lor nu au fost de vreun ajutor. Misterul invaluind atat aparitia cat si originea celor doi.
Copii au fot luati in grija judecatorului local, Ricardo da Calno, care a incercat sa le spele culoarea de pe fata, insa fara nici un success. Chipurile celor doi imbinau intr-un mod ciudat trasaturi clasic europide cu cele negroide, in timp ce ochii erau tipic asiatici, migdalati.
In ceea ce priveste alimentatia, in afara de putina fasole verde proaspata, restul hranei a fost respinsa constant de cei doi. De altfel, baiatul a murit la scurt timp datorita lipsei de adaptabilitate la regimul alimentar, dar fata a mai trait cinci ani. In acest timp, pigmentul ei verde s-a diminuat ajungand la o nuanta vernil deschisa.
Datorita unei anumite inteligentei pe care o avea, tanara a reusit sa invete limba spaniola in scurt timp si a facut putina lumina in jurul enigmaticei intamplari. Astfel, localnicii au aflat ca in tara de unde venea ea, soarele nu se ridica niciodata deasupra orizontului, facand sa domine un crepuscul permanent. Teritoriul se invecina cu un altul, fiind despartite de un fluviu foarte lat, in care soarele lumina tot timpul. Intr-una din zile, ea si fratele ei au fost surprinsi de o furtuna imensa, precum o tornada. Prinsi in vartej, cei doi s-au trezit deodata in pivnita din care au iesit, mai apoi, in campul de langa satul Banjos.
Fata a fost crezuta, deoarece nimeni nu mai vazuse pana atunci oameni cu pielea verde. Fiind un caz imposibil de solutionat, a fost repede ocultat, pentru a ascunde neputinta stiintei acelor vremuri. Singura explicatie de atunci a fost aceea ca cei doi veneau de pe Marte, a carei atmosfera crepusculara a fost cea care cauzase culoarea verde a pielii. Astazi, se crede ca viata pe Marte este aproape imposibila, din perspectiva stiintei moderne, deoarece fiintele vii de acolo ar trebui sa respire 95% dioxid de carbon. Totusi, nu imposibila.
Oricum, pentru a ajunge aici ar fi fost nevoie mai degraba de o nava spatiala decat de un ciclon. Ipoteza lui Jacques Bergier, conform careia cei doi ar fi fost lasati aici de o civilizatie extraterestra pentru a testa reactia oamenilor este de asemenea interesanta.
Conform lui Dennis Ray, cel mai probabil ca cei doi “oameni verzi” au fost confruntati cu o discontinuitate (sas) spatio-temporala, care le-a permis proiectia instantanee intr-un alt colt al universului sau intr-o lume paralela.
Oricare ar fi raspunsul, cazul este unul cu adevarat fascinant si merita toata atentia. Un raspuns cert probabil ca vom avea intr-un viitor apropiat sau indepartat…
Pe Curand!

miercuri, 1 septembrie 2010

Fenomenul OZN in Romania – V


Musamalizarea Fenomenului OZN este prezenta si in Romania. In mod cert, exista cineva care se ocupa cu ascunderea adevarului. Un organism necunoscut in interiorul guvernului sau separat care studiaza intamplarile care implica Fenomenul OZN ce au loc pe teritoriul nostru, ca apoi sa dezminta populatia.
Un bun exemplu care implica acesti “Oameni in negru” este cazul Izsaky, despre care am scris. Dupa cum spune el, acesti straini erau “oficiali” si o parte din ei erau ofiteri si soldati. Au ajuns la timp la locul unde erau Izsaky si grupul lui si au incercat sa ii opreasca. Au imprastiat zvonuri false si au incercat diverse modalitati de tortura prin care sa afle raspunsuri. Descindeau la locuintele lor si intorceau totul cu susul in jos. Dupa aflarea locatiei cutiei nichelate, aceasta a disparut impreuna cu fotograful care a spus. Izsaky spune: “Am trait vremuri de groaza, ani in sir.”
Un alt caz foarte interesant in care apar aceste personaje stranii a avut loc in jurul localitatii Bixad, unde ar fi aterizat o stranie nava zburatoare. Din aceasta ar fi debarcat niste fiinte umanoide care ar fi transmis telepatic, unei asistente numeroase, un mesaj de pace si prietenie. La scurt timp dupa plecarea enigmaticelor entitati, politia si armata ar fi inconjurat Bixadul si ar fi inceput o ancheta foarte amanuntita asupra acestui eveniment. In urma anchetei, li s-ar fi interzis locuitorilor, categoric si fara echivoc, sub juramant ori semnatura, sa mai aminteasca, sau sa mai vorbeasca de cele intamplate acolo. Calin N. Turcu spune foarte bine ca: “Se pare ca si in acest domeniu atat de sensibil, al fenomenologiei OZN din Romania, departamentul dezinformarii publice si cenzura oficiala isi faceau din plin datoria.”
Cand a trecut prin judet, Calin N. Turcu, a luat de pe traseu, pe un tanar ungur care avea ca destinatie Bixadul. Au vorbit o buna bucata de drum, tanarul fiind foarte comunicativ, insa cand l-a intrebat ce s-a intamplat in localitatea lui, ce este cu povestea cu OZN-ul si fiintele stranii venite din cer, acesta brusc nu a mai stiut sa vorbeasca romana si a devenit tacut si rigid. Calin N. Turcu mai spune: “Era evident ca nu voia si nu trebuia sa-mi raspunda. Vizibil inspaimantat, nerabdator sa ajunga mai repede si sa coboare la destinatie, intrebarile mele il deranjasera profund. In ochii lui am trecut probabil drept un fel de oficial care incearca sa il traga de limba, sa il testeze daca e in stare sa pastreze un “secret”.”
“Oamenii in negru” au intervenit si in cazurile ceva mai cunoscute, cum ar fi cazul Valea Plopului, unde a aterizat un OZN, caz pe care il voi prezenta in viitor. Aici, la scurt timp dupa eveniment, la jumatatea lunii septembrie 1972, cand “faima” cazului crescuse, si-a facut aparitia, la marginea satului, un barbat necunoscut. Acesta avea un aer sobru, era imbracat in haine de culoare inchisa, purta o palarie cu boruri largi si avea o geanta voluminoasa. A intrebat mai intai de “locul aterizarii” dupa care a fost condus acolo de un copil si lasat singur. Nimeni nu stie ce a facut acolo, nimeni nu l-a vazut plecand. Este foarte posibil sa fi fost facute o serie de fotografii, calitativ superioare fata de cele facute de Calin N. Turcu si investigatori in decembrie 1972.
Seful postului de militie din comuna Posesti, dupa ce s-a deplasat la fata locului, a trebuit sa participle la o sedinta cu toti sefii de post din judet. Aici el a fost luat la o parte de cativa ofiteri care, “timp de patru ore”, l-au luat la intrebari asupra celor petrecute in zona lui. Interogatoriului foarte amanuntit avea sa ii urmeze o singura concluzie: la Valea Plopului nu s-a intamplat nimic deosebit, iar el sa isi vada in continuare linistit de indatoririle si treburile lui. La una din sedintele Cercului Stintific OZN a venit un tanar pe care nimeni nu il cunostea si care pretindea ca ar fi vazut niste fotografii cu mult mai clare decat cele pe care le aveau in posesie membrii. Stirea i-a uimit pe toti atat de tare incat nimeni nu s-a gandit sa il intrebe unde a vazut aceste fotografii, ce stie in plus si mai ales cine este el. Nimeni nu i-a observat disparitia, iar aceasta neglijenta avea sa ii coste. Individul nu a mai aparut si toata povestea avea sa ii incurce si mai tare.
Cand un an mai tarziu, in 1973, Calin N. Turcu avea sa revada fisa postului in care era consemnata deplasarea sefului de post la Valea Plopului, avea sa constate cu stupoare ca fisa respectiva lipsea.
Dupa cum am spus, Calin N. Turcu a facut un film fotografic alb-negru in decembrie 1972 la “locul aterizarii”, film care a disparut. Nimeni nu a putut sa ii spuna ce s-a intamplat cu filmul in cauza.
Singurul martor ocular al aterizarii OZN-ului la Valea Plopului a fost paznicul de noapte Vasile Carabus, un om care ere tipul taranului viguros si sanatos. Cu toate ca la inceput parea entuziast in a descrie ce s-a intamplat, cu timpul a devenit tacut. Dupa cum spune si Calin N. Turcu, Vasile Carabus nu a spus tot ce stie. A murit zece ani mai tarziu dupa ce si-a ratacit mintile, ducand cu el secrete care probabil nu se vor mai afla niciodata. Sa-l fi amenintat cineva, interzicandu-i sa mai vorbeasca despre OZN-ul pe care il vazuse intr-o noapte din septembrie 1972?
In legatura cu acest caz mai adaug inca o intamplare pe care a avut-o maestrul Calin N. Turcu:
“Intr-o buna zi – cred ca era pe la inceputul verii lui 1973 – in curte mi-au intrat doi indivizi, tineri, eleganti si foarte politicosi. Discutia a avut loc cam la jumatatea aleii de piatra ce duce de la poarta spre casa: Buna ziua! Sunteti profesorul Turcu? Va sfatuim sa incetati orice fel de cercetare legata de Valea Plopului si sa nu va mai duceti acolo. Buna ziua! Mi-au intors spatele, au iesit linistiti din curte, s-au urcat in masina si au plecat... “

joi, 26 august 2010

Fenomenul OZN in Romania - IV


In acest moment lucrurile i-au o turnura imprevizibila si nedorita. Izsaky povesteste:
“In momentul acesta s-a intamplat un lucru neasteptat. Au aparut doua camioane si o masina de teren cu soldati in uniforma care strigau de zor: “Sus mainile!”. Ne-am speriat cu totii. Un ofiter a pornit spre Tamas Gabor si a vrut sa ii smulga cutia nichelata din maini. Dar Tamas s-a opus si a vrut sa fuga spre padure. Dar ofiterul a sarit la el si avrut sa il impiedice. S-au luat la lupta, ofiterul l-a trantit pe Tamas la pamant si doi soldati inarmati i-au venit in ajutor. Vazand aceasta, cei doi piloti ai navei se retrageau cu spatele. Unul dintre ei a scos o masinarie, semanand cu un port-tigaret, din care au “impuscat” o raza de lumina spre grupul celor patru trantiti la pamant. Acestia au ramas fara simtire intinsi in iarba. Unul din cosmonauti s-a dus la Tamas Gabor, l-a ridicat in picioare si i-a aratat cu mana sa plece cu cutia. Astfel, Tamas a fugit spre padure purtand in brate cutia nichelata.
Un alt ofiter a ordonat tragerea, dar armele de foc nu fucntionau. Gloantele nu vroiau sa plece de pe tevile pustilor. Ne-a cuprins pe toti ca un fel de unda deosebita de neputinta si slabiciune. Din interiorul navei se auzea un zgomot surd si am presupus ca mai puteau fi in OZN si a treia sau a patra persoana. Intre soldati s-a inscat panica. Este greu sa descriu ce simteam noi insine.”
Extraterestrii s-au urcat in OZN si au plecat. Izsaky spune ca nu i-a mai vazut nicioadata. Se pare ca dupa plecarea lor, pustile au incput sa functioneze percutand la intamplare, astfel doi soldati s-au impuscat reciproc, ranindu-se. Ofiterul si cei doi soldati cazuti in iarba, s-au ridicat, pe fata si pe gat avand rani si arsuri. Intre timp au sosit si camioanele, a caror motoare au fost oprite, iar dupa plecarea OZN-ului au putut porni din nou. Pe cei raniti i-au dus cu masina la Baia Mare.
Soldatii i-au dus pe martori in birourile forestiere si au cerut de la fiecare datele personale. Izsaky mai povesteste:
“A doua zi, au inceput interogatoriile, s-au rastit la noi, ne-au acuzat ca suntem partizani, ca tinem legaturi ilegale cu legionarii din strainatate. Ni se tot spunea ca OZN-ul nu a fost decat o “umbrela calatoare” secreta. Dar nu ni se explica cum a coborat pe pamant aceasta umbrela calatoare…
Tamas Gabor a ascuns cutia la o cunostina a lui care locuia singur la Ocana Sugatag, localitatea cea mai apropiata de terenul respectiv. Apoi s-a dus la locuinta lui de la Sighetu Marmatiei. Intre timp pe noi ne tot intrebau cine este cel care a plecat cu caseta. Noi spuneam ca nu-l cunoastem, nu l-am tradat.
Se poate scrie o carte intreaga despre ceea ce a urmat. Arestari, batai, inchisori. Am avut de suportat lovituri brutale zilnice timp de luni si de ani de zile. Incerc sa va comunic numai esentialul. Ofiterii pretindeau sa le dam cutia. Locul unde era ascunsa aceasta l-am tinut secret. “
A existat intre ei si un fotograf amator, Molnar Zoltan, care a facut mai multe seturi de fotografii continutului cutiei. Se pare ca in secret, cutia a ajuns pana la urma la locuinta lui Molnar,dar despre acest lucru nu stiau numai cei trei.
Cutia, spune Izsaky, era patrata, de 24/24 cm. Au deschis deschizatorul, iar inauntru se aflau, pe doua randuri, 84 de placute de aur de marimea unui plic de scrisoare si de aproape 1 mm grosime, gravate pe ambele fete cu semne sugestive, imagini, texte asemanatoare scrierii hieroglifice.
“Trebuia sa umblam cu mare atentie si fereala cu toata aceasta documentatie. Securiatea descindea des la locuintele noastre, intorceau totul pe dos, ne luau si ne interogau indelung. Am trait vremuri de groaza, ani in sir.”
Izsaky spune ca fotograful a facut mai multe fotocopii marite ale documentelor, iar el a ilustrat de asemenea in mai multe exemplare, pe care le-au imprastiat in mai multe locuri secrete. Astfel ca daca oficialii gaseau vreun set, sa aiba mai multe. Asa au reusit sa pastreze mai mult timp copiile documentatiei.
“Soarta fotografului amator Molnar Zoltan a fost insa tragica. In 1974, securitatea bucuresteana a pornit o actiune hotarata la Sighetu Marmatiei. Vroiau cu orice pret cutia. Ne-au internat cu forta la casa de nebuni din Sighetu Marmatiei si ne-au tratat ca pe bolnavii mintal, drogandu-ne. Evident ca au introdus si aici oameni de ai lor. Au internat patru agenti bucuresteni care jucau rolul unor nebuni. Desigur, ei nu primeau tratament. Rolul lor era ca sa ne supravegheze fiecare cuvant, fiecare miscare. Se interesau pe ocolite de la noi de cele ce am patit.”
Le spuneau ca au auzit de la medici ca au vazut un OZN. Se interesau mai ales despre cutie, iar ei in delirul produs de medicamente mai spuneau cate ceva.
“Asa mergeau lucrurile in fiecare zi. Cand au vazut ca aceasta metoda nu da rezultate ne-au bagat la socuri electrice. A fost ingrozitor. Apoi ne bateau impreuna cu bolnavii intradevar nebuni spunand ca pentru acestia nu exista legi.
Molnar Zoltan nu a mai putut suporta interogatoriile si torturile si a tradat despre cutie, despre documentele originale, despre placute, despre fotocopii si despre ascunzatori. Agentii l-au luat si l-au dus nu se stie unde. Nu l-am mai revazut niciodata! Avea numai 31 de ani! Totodata au luat si au dus cu ei documentele si copiile.”
Izsaky spune ca agentii au imprastiat stirea ca povestea intalnirii cu OZN-ul nu este adevarata, ca este doar imaginatia nebunilor, ca unii dintre ei, impreuna cu seful terenului forestier erau bolnavi mintal. Pe inginerul Radu Jurca l-au internat la casa de nebuni din Oradea. Placutele au fost duse de agentii in uniforma. Starea sanatatii lui Tamas Gabor s-a inrautatit si a murit precum si ofiterul si cei doi solati care au incercat sa ii i-a cutia. Acestia au murit din pricina ranilor.
“Se putea vedea pe ceafa lui Tamas Gabor – in jurul creierului mic – o intepatura cat maciulia unui bold iar in jur parul parlit.”
Oficialii au fost informati de intalnirea lor cu OZN-ul. Vizite s-au facut in acea zona, cat si in imprejurimi, acest lucru este cert.
In final Izsaky mai spune, printre altele:
“Am ramas singur avand copiile documentelor. Sanatatea mi se subrezise, amintirea intamplarilor este pentru mine permanenta si chinuitoare. Exista deci o modalitate pentru stabilirea contactelor interplanetare. Ziua de 7 iunie 1974 este vesnic memorabilia. Mi s-au deschis inainte portile tuturor tainelor. Ceea ce eu stiu acum vine in contradictie cu credinta pamanteana despre originea civilizatiilor.”
A lucrat mult in speranta dezlegarii codului scrierii celor 84 de placute de aur. A reusit in anul 1986. Despre toate acestea a scris in cartea “Alte lumi locuite” cu peste 400 de pagini illustrate cu fotografii. Insa cartea nu a mai aparut. Cenzura vremii a impiedicat-o. A trimis copii noi si documente manuscrise in strainatate, insa nu au ajuns niciodata. Cineva nu a dorit sa ajunga?
In prezent, se zvoneste ca Izsaky ar avea o casuta undeva in Ungaria si ca ar fi pastrat cateva din placutele de aur. Inginerul Radu Jurca ar locui undeva in Romania. “Amandoi poarta stigmatul vechilor autoritari romane: acela de nebuni.”
Aceasta a fost, in esenta, in mare, fascinanta poveste a lui Izsaky. In viitor voi mai vorbi de ea.
Pe Curand!

Fenomenul OZN in Romania – III



Conform mesajului descifrat de Izsaky, cu circa 4000 de ani in urma, o civilizatie avansata din
Cosmos a luat contact cu Terra si a lasat aici un fel de “capsula a timpului”. Aceasta s-ar afla in Egipt, sub o constructie numita de Izsaky – Keoaspiron – unde se afla sase coridoare subterane care contin marturiile unei stravechi si avansate civilizatii cosmice. Dupa maestrul Calin N. Turcu, Keoaspironul ar putea fi Marea Piramida, iar menirea ei ar fi aceea de a aduce un mesaj de intelepciune si intelegere, care nu va putea fi descifrat numai atunci cand umanitatea va fi ajuns la un nivel corespunzator de maturitate. Daca asa stau lucrurile, Marea Piramida este departe de a-si fi dezvaluit toate secretele.
Acest mesaj este de asemenea si un avertisment si o invitatie de a lua legatura cu extraterestri. Legatura nu se va face prin radiotelescoape, ci cu totul altfel. Se va face intr-un mod pasnic si benefic pentru civilizatia pamanteana. Odata ce va fi descoperita “capsula timpului” si vor fi urmate sfaturile care se gasesc acolo, civilizatia pamanteana va putea sa isi resolve o mare parte a problemelor cu care se confrunta. Suntem avertizati sa incetam orice fel de conflicte armate, acestea stand la baza lipsei reale de progres a pamantenilor de astazi.
“Semnul de chemare” a unei civilizatii avansate este, dupa mesajul descifrat de Izsaky, identic cu cel aflat pe documentele UMMO si pe partea inferioara a obiectului de la San Jose de Valderas.
Fiind convins de importanta descoperirii sale, Izsaky se adreseaza surselor oficiale, editurilor si publicatiilor, insa niciodata scrisorile sale nu ajung la destinatie si ajung pe mana cenzurii vremii. Mai mult, primeste o scrisoare prin care este sfatuit ca, daca tot considera ca au venit OZN-urile, nu ar strica sa inceapa sa isi trateze bolile de care “in mod sigur” sufera.
Izsaky doreste sa isi publice cartea, insa de fiecare data este respins.
In cursul anului 1974, este semnalata o crestere a observatiilor OZN in nordul tarii, in perioada cuprinsa intre sfarsitul lunii mai si inceputul lunii iunie, numarul persoanelor care vorbeau despre prezenta diurna sau nocturna a unor obiecte stranii pe cer crescand considerabil.
Vazand ca nu este luat in seama, Izsaky G. Laszlo decide sa cheme singur OZN-urile, folosind “semnul de chemare”. II vorbeste despre aceasta unui prieten, Tamas Gabor. Acestora li se alatura inca vreo cativa cunoscuti. Impreuna decid sa i-a legatura cu Radu Jurca, inginer silvic, care pus in tema, este de accord sa ii ajute.
Astfel, ei gasesc un teren forestier. La data de 29 mai 1994, deasupra orasului Baia Mare au aparut OZN-uri. Grupul lui Izsaky a fost alertat, insa au ajuns prea tarziu, avand parte doar de descrierile numerosilor martori. La fel s-a intamplat si in data de 2 iunie. Acesta este momentul in care inginerul Radu Jurca ii ajuta pe Izsaky si grupul lui sa marcheze pe un teren de 600 m, “semnul de chemare”. S-au folosit de rumegus si de zgura si erau convinsi ca,fiind observat de la mare altitudine, va atrage OZN-urile.
Izsaky povesteste ca veneau in fiecare zi dimineata si plecau seara. Locul era cam la 60 km si erau nevoiti sa vina zilnic cu autobuzul. In data de 6 iunie a venit un OZN dinspre Baia Mare si se indrepta in graba spre stanca. A vazut semnul, deoarece si-a schimbat directia, a inceput sa zboare in spirala in sus si in jos deasupra lui, dupa care s-a indreptat spre locul de unde a venit. Nu s-a mai intors in ziua acea, iar Izsaky si grupul au ramas dezamagiti.
In data de 7 iunie, ziua urmatoare, povesteste Izsaky, pe la orele 13:00, s-a intors. A zburat pe deasupra semnului, dupa care a coborat. Ei se aflau la vreo 4 km departare, dar acolo se gaseau doua colege de a lor, un prieten si 3-4 muncitori. Cand au ajuns, toti erau stransi in jurul OZN-ului. S-au apropiat in cerc cam la 15 m de OZN-ul care avea un diametru de 4 m. Cand s-au deschis “ferestrele” OZN-ului, a urmat o asteptare in liniste, Izsaky si ceilalti stabilind de la inceput sa nu faca nici o larma. S-a deschis, apoi, usa si din interior se auzea glas omenesc si raspandea o lumina albastruie. In usa a aparut unul din calatorii navei si a privit peste multime. Izsaky i-a facut semn sa coboare, iar acesta s-a intors si a vorbit cu cineva in spate si a pasit afara.
Voi da, in continuare, o parte a relatarii lui Izsaky:
“A facut cativa pasi, apoi s-a oprit facand semn cu mainile, asa cum ar zbura. Ne-a spus ceva cu glas tare. Avea un glas placut, iar vorbirea lui semana cu limba greaca. Din masa de oameni s-a desprins Tamas Gabor, a facut cativa pasi spre el si i-a vorbit in romaneste si in ungureste. Apoi un alt om I s-a adresat in ruseste si in ucraineana. Tot atunci, din nava spatiala a aparut un alt musafir cosmic. Tinea in maini o cutie nichelata.”
Cercul s-a strans in jurul navei. Izsaky spune ca au putut observa bine cu toti ca erau ca oamenii. “Aveau circa 1.70 m inaltime, pielea roza, parul blond, scurt. Imbracamintea era formata dintr-un fel de combinezon pe corp, gri-albastru fosforescent, cu cordon si manusi, iar pe spate aveau inscriprionat cu negru semnul cunoscut. Nu purtau casca de protectie. Din aceasta ar putea rezulta ca si in alte parti exista o atmosfera asemanatoare cu a noastra. Pe cap purtau o mica tichie de culoare roz, asemeni Papei. Mi s-a parut ca unul ar fi putut sa fie femeie, fiindca fata de celalalt era mai scund. Unul dintre ei tinea in mana o cutie cilindrica si raspandea in jurul OZN-ului ceva asemanator orezului, in timp ce al doilea examina cu atentie “semnul de chemare” pe care il facusem noi.”
“Cel care tinea in maini cutia nichelata, prevazuta cu o incuietoare, a facut cativa pasi, s-a aplecat si a pus cutia pe pamant. Tamas Gabor a fost acela care s-a dus si a ridicat cutia.”

miercuri, 25 august 2010

Fenomenul OZN in Romania – II


Bine v-am regasit! Imi cer scuze pentru lunga asteptare, insa acum am revenit si voi scrie mult mai des.
Asa cum am promis, voi continua cu fascinanta istorie a Fenomenului OZN pe teritoriul nostru.
Merita sa scriu despre un grup din care au facut parte mari personalitati ale ufologiei romanesti. RUFOR – Romanian UFO Researchers – a fost infiintat de Calin N. Turcu, Adrian Patrut si alti cercetatori si pasionati. Printre meritele acestei asociatii se numara si revista cu acelasi nume, care a fost singura din Roamnia specializata numai pe Fenomenul OZN si la care au participat marii cercetatori ai fenomenului de la noi.
Imi amintesc cu placere ca am citit in cartea lui Calin N. Turcu, “Dosar OZN Romania” o intamplare care m-a impresionat, intrigat si mi-a dat fiori pe sirea spinarii. Voi incerca sa o prezint mai pe scurt aici:
In secolul trecut, Afacerea UMMO a atras atentia pasionatilor fenomenului OZN si al extraterestrilor. Acest caz interesant a inceput odata cu observatia locuitorilor unui sat din Madrid, in anul 1967, a unui obiect de forma discoidala, care a planat la o altitudine destul de joasa aproximativ 12 minute, disparand apoi. Era perfect circular, avand un diametru de 12-13 m si prezentand un simbol ciudat – o cruce avand baza orizontala terminata in doua semicercuri. Semnul era acelasi ca si cel care insotea documentele UMMO. Obiectul a fost vazut de mai multi sateni si fotografiat, dupa care a trecut silentios in lungul soselei spre Extramandura, aterizand pentru cateva secunde pe un teren aflat la circa 4-5 km de locul respectiv. Acolo, a lasat trei urme rectangulare si au fost gasite cateva tuburi metalice de aproximativ 14-15 cm lungime si avand pe ele semnul vazut pe partea inferioara a obiectului necunoscut, cat si pe documentele UMMO.
Avand legatura cu contextul problemei, in carte se aminteste si de mesajul expediat de om in cosmos prin intermediul sondei spatiale “Pioneer 10”, intamplare pe care o voi prezenta in detaliu in viitor, ea fiind foarte interesanta.
Mesajul lasat de un OZN in 1967 la San Jose de Valderas si mesajul trimis de om in cosmos prin intermediul sondei spatiale Pioneer 10. “La prima vedere se pare ca intre cele doua evenimente nu este nici o legatura.”
Cineva, insa, a facut aceasta legatura.Se numeste Izsaky G. Laszlo si locuieste in Satu Mare. Acesta a fost interesat de problemele legate de Cosmos si de extraterestri inca din tinerete. Cand a ajuns la varsta maturitatii a fost fascinat de fenomenul de la San Jose de Valderas si intrigandu-l placutele cu mesaje ce purtau semnul Afacerii UMMO, a incercat sa faca legatura intre acestea si lansarea sondei “Pioneer 10”. Dupa incercari, aceasta legatura a devenit o certitudine. Dupa cum spune el, Izsaky a reusit sa descifreze mesajul extraterestru, la inceputul anului 1974.
Voi continua povestea deosebit de interesanta a acestui om, care parca, dupa cum spune si Calin N. Turcu, “atinge adeseori domeniul fantasticului”, insa fiind o problema foarte serioasa.
Pe Curand!

vineri, 9 iulie 2010

Fenomenul OZN in Romania - I

Bine v-am regasit! – Am reusit intr-un final sa imi fac putin timp pentru a scrie.

Fenomenul OZN in Romania mi se pare o tema potrivita, pe care o voi prezenta in mai multe episoade, o tema foarte interesanta, cu atat mai mult pentru noi, ea avand loc si pe teritoriul nostru.
Prezenta OZN-urilor pe teritoriul romanesc se arata inca din cele mai vechi timpuri. Nu cunosc cu exactitate prima aparitie de acest gen in spatiul nostru, cunosc insa prima aparitie la care s-a intocmit un document, gasita de Calin N. Turcu in cronicile medievale, deci prima aparitie care a avut parte de mai multa atentie: 8 Noiembrie 1517, Moldova – “Letopisetul Moldovenesc” – cronica a istoriei moldovenesti, afirma ca la aceasta data din anul 7025 (1517) a aparut pe cer, in directia occidentului, “o formatiune albastra stralucitoare semanand cu figura unui om”. A ramas mult timp acolo, dupa care “ea se ascunse din nou in cer”.
Urmatoarea aparitie de acest gen, s-a aratat abia in anul 1595, deci la o diferenta de 78 de ani. Ce s-a intamplat in aceasta perioada? Au mai fost prezente ale unor obiecte stranii in vazduh? A mai fost scrisa vreo observatie de acest gen?
Pana acum nu pot da un verdict acestor intrebari. Sper ca pe viitor sa am certitudinea unui raspuns.
Istoria moderna, scrisa, a fenomenului OZN pe teritoriul romanesc incepe in anul 1904, in muntii Apuseni, vara. Pe scurt, intr-o noapte, un taran cu carul sau pe camp, treaz, vede, speriat, o roata de foc coborand din vazduh peste munti, apropiindu-se de el, invartindu-se intre timp. Cand ajunge langa el, roata de foc se preface in om si “om cu om se privira. Lung fara a-si spune un cuvant”. Se pare ca aceasta “vedenie” a dat mult de gandit oamenilor din sat. Descrierea este facuta de Lucian Blaga in “ Hornicul si cantecul varstelor” si, conform maestrului Calin N. Turcu, se aproprie de experienta profetului Ezechiel, din Biblie.
Povestile folclorice romanesti sunt foarte vaste si complexe. Ele poate au un sambure de adevar, poate au o poveste reala in spate, infrumusetata cu timpul. Voi dedica niste timp si acestui subiect in detaliu.
De la jumatatea secolului 20, fenomenele de tip OZN au fost foarte frecvente in Romania. Printre cele mai cunoscute enumar, aparitia OZN din Padurea Baciu, cazul Balea Lac, cazul Valea Plopului, cazul Certesti si multe altele. Fiecare are o poveste fascinanta, de care ma voi ocupa si pe care o voi prezenta aici, alaturi de alte lucruri inedite despre ele.
Un alt caz care mi se pare extrem de interesant este Cazul Banat pe care il prezint acum pe scurt, insa in viitor sper sa am timp sa il prezint in intregime: In anul 1967 pe cerul localitatii Berzeasca, a stationat timp de o ora un “triunghi zburator”, fiind privit de cativa localnici. Un an mai tarziu, la finalul lunii Martie 1968, deasupra localitatii Banat, a survolat timp de 38 de ore tot “un triunghi zburator” (acelasi?) fiind vazut de mai multi oameni, printre care si meteorologi si ingineri. Declaratiile lor sunt incredibile si totusi fiecare sustine ca spune adevarul. Mai tarziu, in luna Septembrie ajunge si pe cerul Transilvaniei, aici doveziile fiind ceva mai restranse, insa cazul fiind similar cu anterioarele.
Exista cineva care se ocupa cu musamalizarea fenomenului OZN in Romania? Cazuri de aparitii Men in Black pe teritoriul nostru sunt, dar oare avem si noi un proiect in cadrul guvernului sau separat care se ocupa cu dezinformarea populatiei? Exista acel Departament Zero de care vorbeste Radu Cinamar in cartile sale?
Ar trebui ca toti sa deschida ochii, sa vada adevarul. Romania este o tara frumoasa si misterioasa. Enigmele isi au locul si aici. Unii numesc Romania izvorul civilizatiilor, punctul de start al omenirii. Un lucru este cert, Romania are ceva special, ceva unic. Trebuie doar sa ii aflam sensul.
Voi continua sa mai scriu despre aceasta…
Pe Curand!

vineri, 2 iulie 2010

Primii pasi spre Infinit...

In primul rand – Bine ati venit pe blog! – impreuna vom incerca sa cautam esenta fenomenelor paranormale, a enigmelor si misterelor care au fascinat mintea umana dintotdeauna. Voi incerca sa postez cat mai des cu putinta, daca se poate zilnic, noutati si lucruri cu adevarat incredibile, din breasla fenomenelor ufologiei si a paranormalului, ezoterismului si spiritualitatii, impreuna cu recomandari de carti, filme si muzica in legatura cu tema respectiva. Am sa prezint informatia intr-o maniera cat mai accesibila tuturor, comica si care sa starneasca curiozitatea chiar si in cei mai sceptici oameni.
Ca sa fac o mica introducere in subiect, voi incepe cu o scurta si cuprinzatoare descriere a lui Charles Berlitz, care spune: “Fascinatia pe care o exercita misterul asupra mintii omenesti se afla la originea imbogatirii cunostintelor noastre despre lumea care ne inconjoara si a dezvoltarii stintei moderne.” Cu alte cuvinte dorinta de a descoperi ne impinge fara drept de apel spre dorinta de a descifra cele mai vechi enigme.
Ufologia se ocupa cu studiul obiectelor zburatoare neidentificate, extraterestre sau pamantene, care au aparut in decursul anilor. Intalnirile de diferite grade si rapirile, sunt doar cateva din componentele acestei stiinte, care a dat nastere celei mai mari calatori a imaginatiei omului modern. Un subiect foarte interesant si foarte complex, care merita toata atentia pe care o voi pune in practica in acest blog.
Fenomenele paranormale apar inca de la primele asezari umane pe Terra, de la sosirea zeilor din alte lumi, un subiect extreme de interesant pe care il voi prezenta – ipoteza paleoastronautica - cercetata de Erich von Daniken, Robert Charroux si alti pasionati.
Deasemenea, Teoria Conspiratiei si aparitiile Men in Black isi au locul in acest blog, musamalizarea adevarului prin metode drastice, martori care sustin ca au vazut asa numitii Oameni in Negru care apar cand este nevoie si dispar apoi in negura noptii.
Si multe altele care ne vor purta la marginea dintre posibil si imposibil si care, sper, va vor intriga si pasiona, sau macar va vor da niste raspunsuri la unele intrebari, din multele care preocupa mintea umana.
Asa ca sa ne lasam purtati spre Esenta Infinitului…
Pe Curand!