vineri, 29 iunie 2012

Strainul in costum de scafandru


Din cele mai vechi timpuri, oamenii au fost martorii unor fiinte ciudate venite din necunoscut. Doamna E. D. Sylvester era o profesoara serioasa, mama a trei copii. In seara de 28 Octombrie 1962, cu cateva minute inainte de ora 20, se afla pe soseaua Salisbury, din Adelaide, Australia. Elisabeth conducea spre casa. Pe bancheta din spate se aflau cei trei ai ei. La un moment dat, unul dintre copii le-a atras celorlalti atentia asupra unui obiect zburator, foarte ciudat. Toti patru au privit mirati obiectul discoidal, puternic iluminat, ce a trecut in zbor prin fata masinii lor si a disparut in spatele unor copaci. Din miscarile pe care le facea, parea destul de sigur ca va ateriza pe campul ce se intindea paralel cu drumul. Cand au ajuns in apropierea presupusului loc de aterizare, au coborat toti patru din masina si au pornit spre campul aflat in spatele copacilor. Obiectul aterizase deja. Era intr-adevar un vehicul de forma ovoidala, de circa 4 metri si jumatate diametru si 2 metri inaltime. Doamna Sylvester a povestit mai tarziu ca langa vehicul se afla o creatura scunda, umanoida, imbracata intr-un costum stralucitor, foarte asemanator cu cel purtat de scafandri. Pe cap avea o casca transparenta, din care pornea un tub spre un recipient pe care il purta in spate si care parea a fi un aparat prin care extraterestrul respira. Micutul umanoid nu s-a aratat deranjat de prezenta lor, desi, in mod cert, observase ca cei patru il priveau, continuand sa se plimbe in jurul OZN-ului. In mana tinea o cutie argintie, in care aduna bucati de pamant si plante. Mai tarziu, cand profesoara a facut un raport la politie, a mai spus: “L-am observat timp de cel putin 15 minute. Umanoidul nici nu ne-a bagat in seama. Dup ace a terminat ce avea de facut, creatura s-a urcat in vehiculul sau si OZN-ul s-a ridicat incet de la sol si a disparut din fata ochilor nostri”.
Ciudat la acest caz este ca, desi toti cei patru martori au vazut clar OZN-ul si pasagerul acestuia si au dat imediat o declaratie politiei, nici un politist nu s-a obosit sa caute la fata locului eventualele dovezi despre existent obiectului. Declaratia a fost pusa intr-un dosar, fiind data uitarii. Cazul a fost in cele din urma facut public dupa cateva luni, gratie unui ziarist tenace. La acea vreme, nimeni nu avea cum sa banuiasca faptul ca in cazul lui Lonnie Zamora, din 1964 – New Mexico, SUA – putea fi vorba tot de un OZN de forma ovoidala si de niste umanoizi pitici, imbracati in haine stralucitoare, si ca acest caz va deveni unul din cele mai cunoscute cazuri de intalniri de gradul III din istorie. Pana atunci, insa, trebuiau sa mai treaca doi ani.
Pe Curand!

marți, 26 iunie 2012

Fenomenul OZN in Romania - IX


Strania intamplare din com. Deda a avut parte de investigatiile unei echipe CIFAN din Tg. Mures. Maestrul Calin N. Turcu a reusit sa redea pasajele semnificative ale Raportului privind investigatiile fenomenelor luminoase semnalate in acea zona.
“… In noaptea de 18 Noiembrie 1989, in jurul orei 01.40, doamna R. Rafila – 41 de ani, asistenta medicala – care era de garda la dispensarul medical din Deda, a fost anuntata telefonic de catre doamna B. Elena ca fenomenul luminos se reintoarce. Cuprinsa de curiozitate, martora a urcat la etajul 2 al cladirii si a privit prin geam. Observa fenomenul luminos rosiatic in stanga varfului Scaunul. Acest fenomen se intindea pe o distanta de circa 65-70 de grade, iar partea superioara se inalta la o inaltime unghiulara de circa 45 de grade. Martora putea vedea in mod clar stelele aflate deasupra aurei. La un moment dat, dintr-una din stelele aflate deasupra aurei, a inceput sa coboare lent un fascicol de lumina alba, perfect vizibila pe fondul rosu-violet sidefat, de forma conica, avand la baza o marime aparenta de 50-60 centimetri. Punctul luminos de la care a pornit fascicolul se afla la o inaltime unghiulara de 60 de grade. Dupa ce fascicolul a atins pamantul, undeva in spatele dealurilor, se pare, fenomenul a ramas imobil, stationar. Martora a urmarit fenomenul circa 30 de minute. In jurul orei 02:00, conul de lumina a inceput treptat sa se estompeze. Martora, speriata si profund impresionata de cele vazute, a coborat la parter si a relatat colegei cele vazute.
… Fenomenul relatat de doamna R. Rafila pare ca nu are nici o tangent cu aurora polara, din urmatoarele motive:

a.       “Steaua” generatoare de fascicol se afla mult deasupra aurorei polare.

b.      Fascicolul de lumina conica se afla in fata aurorei polare,  ecranand-o.
Este frapant faptul ca fascicolul de lumina nu a coborat brusc, ci lent, in decurs de cateva secunde. Desi pare la prima vedere o aberatie din punct de vedre fizic, acest fenomen de “deplasare” lenta de conuri luminoase este caracteristic multor fenomene de tip OZN. Luand in considerare marimea aparenta a bazei conului de lumina, putem considera ca aceasta avea un diametru de 10-15 kilometri. Fenomenul observat de doamna R. nu poate fi incadrat in nici unul dintre fenomenele meteorologice sau atmosferice cunoscute, iar deplasarea lenta a conului luminos este o enigma din punct de vedere al fizicii.
Concluzii finale: Pe fondul unui fenomen rar cum este aurora polara, s-a manifestat un fenomen paralel ce pare ca are tangenta cu fenomenologia OZN, si care s-a manifestat independent de fenomenul de aurora polara, aparut aleatoriu, sau folosind aurora polara drept camuflaj, fapt destul de frecvent in cazurile OZN. Din pacate, datorita formei punctiforme a generatorului de fascicol, identic cu o stea, marimea si altitudinea acestuia sunt imposibil de stabilit.”
Pe Curand!

duminică, 24 iunie 2012

Fenomenul OZN in Romania - VIII


Voi reveni la fascinanta serie in care mi-am propus sa prezint istoria Fenomenului OZN de pe teritoriul tarii noastre, cu ale sale cazuri ramase inca invaluite in mister.
In data de 10 Iunie 1990, o echipa CIFAN (Comisia pentru Investigarea Fenomenelor Aeriene Neconventionale), apartinand Grupului de Studii Interdisciplinare si Anticipatie “QARK” din Tg. Mures, s-a deplasat pentru investigatii in com. Deda – 54 de kilometri de Tg. Mures si 45 de kilometri de Toplita – din jud. Mures. Echipa era condusa de Leb Peter. Urmarea acestei actiuni a fost un “Raport privind rezultatele investigatiei fenomenelor luminoase semnalate in com. Ded, in noaptea de 17-18 Noiembrie 1989”. Calin N. Turcu, regretatul cercetator al Fenomenului OZN, a redat pasajele mai semnificative ale acestui Raport:
“In jurul orei 19:00, zeci de locuitori ai comunei Deda, precum si ai localitatilor invecinate, au observat o lumina de un rosu intens, care acoperea orizontul Nordic, in portiunea situata intre Poiana Tomii si Varful Scaunul, deci pe o intindere de 40-45 de grade (extrapolat, pe o lungime de cca. 15-20 de kilometri). Era o luminescenta foarte inalta ce se intindea la 45 grade deasupra orizontului. Oamenii au intrat in panica, crazand ca este vorba de un vast incendiu in padure. Au alarmat formatiunile de pompieri si unitatile de militie din zona.” Doamna B. Elena – 54 de ani, pensionara, fosta telefonista la of. PTTR Deda – declara ca a primit apeluri telefonice de la telefonistele din Reghin, Toplita, Gheorgheni, etc., care aratau ca fenomenele au fost detectate si in zonele respective. Intre timp, fenomenul se deplasa spre Nord, Nord-Vest. Avea o traiectorie curbata, iar in anumite portiuni, printre franjurile luminoase, se puteau vedea stelele. “Dorind sa verifice daca intr-adevar este vorba de un incendiu, martorul M. Alexandru – 50 de ani, maistru sef al formatiei PSI Deda – a urcat dealul Imas din vecinatatea comunei de unde avea conditii mai bune de vizibilitate. Ajuns sus, a constatat ca fenomenul se afla cu mult deasupra orizontului, deci nu poate fi vorba de un incendiu. Revenind in comuna si-a expus parerea si spiritele s-au mai calmat. Intre timp, intensitatea luminoasa a fenomenului s-a atenuat, iar oamenii s-au restras in case. In jurul orei 23:00, doamna B. fiind de serviciu la oficiul PTTR Deda a primit apeluri telefonice care semnalau ca fenomenul revine. Iesind in curtea oficiului, a observat in directia Nord, Nord-Vest o pata imensa de lumina care stralucea in diferite culori: rosu, verde, roz si violet. A fost cuprinsa de spaima dar si de curiozitate, urmarind deplasarea lenta a fenomenului spre Nord. A urmarit fenomenul cu intermitenta pana in jurul ore 24:00. Aceasta a doua faza a fenomenului nu a fost observata decat de cateva persoane. Doamna B. a dat telefon la fostul comitet judetean PCR, incercand sa gaseasca un raspuns . Ofiterul de serviciu a replicat ca probabil sunt manevre militare sovietice! A treia faza a fenomenului a fost observata de catre 4-5 persoane. In aceasta faza, fenomenul slabise foarte mult din intensitate.”
Voi continua sa mai scriu despre acest caz interesant.
Pe Curand!

marți, 19 iunie 2012

Straniul caz din fiordul Namsen


Centrul de cercetare OZN din Norvegia s-a ocupat timp de aproape 20 de ani de un caz foarte ciudat, pana cand, recent, specialistii au reusit sa reconstituie evenimentele. Acestea au decurs in felul urmator: proprietarul unui restaurant din Skomsvoll a observat pe cer un urias obiect zburator, care nu avea aripi, nu scotea nici un fel de zgomot si, venind dinspre est, a trecut pe deasupra localitatii din apropiere, Sundraas, dupa care a disparut intr-un nor. Peste cateva secunde, s-au vazut luminile unei uriase explozii, s-au auzit bubuituri, obiectul a iesit din nori, iar Johansen a avut din nou ocazia sa vada vehiculul care a explodat, rupandu-se in doua parti mari. Din trunchiul lui s-au mai desprins si alte fragmente mai mici, acestea cazand in Fiordul Namsen. Martorul a sunat imediat la aeroportul din Vaernes si a povestit ca vazuse un avion care s-a prabusit in fata lui. A ramas insa foarte surprins cand a primit raspunsul ca aviatia nu a interceptat nici un semnal radar si nu exista informatii despre vreun aviot ratacit sau defectat. Ei l-au asigurat pe Johansen ca ceea ce vazuse a fost probabil vreun meteorit de dimensiuni mai mici, nici intr-un caz un avion.
Barbatul nu a fost pe deplin satisfacut de aceasta explicatie si, deoarece nu credea in OZN-uri, nici prin cap nu i-a trecut sa se gandeasca la faptul ca ar putea fi vorba de o nava extraterestra.
“Daca totusi specialistii aeroportului au dreptate?” – se intreaba Johansen, decis pana la urma sa nu se mai ocupe de acest caz.
Peste cativa ani, insa, a avut loc un alt incident interesant care a dat curs multor presupuneri si intrebari, unele ramanand pana astazi neelucidate. Vasul unui pescar din Namsen a fost lovit de un obiect subacvatic foarte ascutit. Dupa cateva luni, un accident similar i s-a intamplat unui alt pescar. Cei doi au instiintat autoritatile, dar sesizarea a fost luata in serios doar de revista “Hjemmet”, care a finantat o cercetare subacvatica. La scurt timp, echipa a detectat un obiect metalic, de 2-3 metri inaltime si 6-7 metri lungime. Neavand insa resurse materiale suficiente, ancheta a trenat timp de un an, pana cand, in vara anului 1972, o alta revista, “Vimenn” s-a angajat sa finanteze proiectul.
“Obiectul cautarilor” a disparut insa in acest timp fara urma. Membrii expeditiei au putut sa constate ca in zona trebuie sa fi fost o intensa activitate OZN. Primarul din Namsen a descoperit in apropierea orasului, pe o raza de numai 25 de metri, 60 de urme triunghiulare si 30 rotunde, cu adancimi de 30-40 de metri. Specialistii au declarat ca aceste urme lasate in sol pot fi cauzate doar de un corp de 15-20 de tone, insa nici pana astazi nu au reusit sa-l identifice. In zona s-au mai gasit urme asemanatoare, atat sub apa, cat si pe plaja. Unele dintre ele emiteau ridiatii radioactive, fapt care a atras atentia nu numai a politiei locale, dar si a fortelor militare norvegiene. Cercetarile insa nu au avut finalitate.
Nici macar specialistii Centrului de cercetare OZN al Norvegiei nu au o idee clara despre ce s-a intamplat in Namsen. Ei presupun doar ca, probabil, este vorba de o catastrofa suferita de un OZN a carui ramasite  fusesera recuperate de catre extraterestrii.
Pe Curand!

sâmbătă, 16 iunie 2012

Explozie cosmica


Nu toate accidentele OZN s-au intamplat la sol. In spatiul cosmic care ne inconjoara au avut loc explozii misterioase, carora cercetatorii nu le-au putut da alta explicatie decat catastrofe suferite de nave spatiale extraterestre.
In 1969, astronomul American John Bigby a publicat un articol surprinzator in revista Icarus. El sustinea ca, pe data de 18 decembrie 1958, in urma exploziei unui corp de mari dimensiuni, Pamantul a devenit mai bogat cu zece “luni” mici – fragmentele rezultate devenind sateliti ai planetei noastre.
Studiul sau interesant a fost dat repede uitarii in acele vremuri, dar a stranit interesul sovieticilor. Profesorul Serghei Bosici, cunoscutul astrofizician, a analizat stirea si a constatat ca, intr-adevar, la 2000 de kilometri deasupra Pamantului graviteaza parti ale unei epave de origine necunoscuta. A reusit sa identifice zece dintre acestea si le-a masurat orbita. Cele mai mari “sfaramaturi” erau doua bucati de cate 35 de metri diametru. Prelucrarea pe calculator a datelor a dus la evidentierea faptului ca fragmentele au aparut in data de 18 decembrie 1955, cu doi ani inaintea lansarii in cosmos a primilor sateliti de catre pamanteni.
Stirea a atras atentia nu numai cercetatorilor rusi, doctorul Vladimir Ajaja si Alexander Kazancev, ci pana la urma si a celor englezi si americani. Ei au calculat ca obiectul trebuie sa fi avut forma cilindrica, in lungime de 60-70 de metri si diamentru de 30-35 de metri. Cunoscutul fizician atomist si cercetator al Fenomenului OZN Stanton Friedman este de parere ca, chiar si acum, ar exista sanse de a reconstitui obiectul daca partile componente ar fi gasite si aduse pe Pamant. Insa problema este ca fragmentele de 30 de metri ar putea fi transportate doar daca ar fi initial dezmembrate in cosmos, iar acest proces, chiar si in epoca moderna a navelor spatiale, ar costa miliarde de dolari, iar interesul pastrarii ignorantei este mult prea important.
Pe Curand!

duminică, 3 iunie 2012

Misterul din insulele Spitzbergen


In timpul unui exercitiu militar comun al marinei si aviatiei norvegiene, in luna iunie a anului 1952, sase piloti ai avioanelor de vanatoare JET au descoperit o epava necunoscuta, inghetata, pe insula Svalbard, in apropierea stramtorii Hinlopen.
Drept urmare, in foarte putin timp, au sosit la fata locului specialisti de top ai armatei norvegiene si suedeze, condusi de colonelul Gernod Darbyl. Norvegienii nu neaga faptul ca, la inceput, banuielile lor catalogau vehiculul ca fiind o racheta ruseasca. Vazand obiectul cu un diametru de circa 40 de metri, oamenii eu ramas surprinsi. In urma cercetarilor s-a tras concluzia ca nava zacea acolo inca din 1947, deci de mult mai mult timp decat credeau anchetatorii initial.
Se presupune ca in epava vehiculului extraterestru s-au gasit cadavrele inghetate a doua fiinte, inalte de 175 centimetri, dar cercetatorii OZN nu au destule dovezi pentru a sustine aceasta afirmatie.In numarul din 4 septembrie 1955 al ziarului “Stuttgarter Tagerblatt” a aparut declaratia colonelului Darbyl, seful comisiei speciale a fortelor aeriene norvegiene, membru al echipei de ancheta. El a relatat urmatoarele: “In legatura cu discul prabusit pe insulele Spitzbergen trebuie sa precizez ca obiectul nu putea fi proiectat in nici una din tarile de pe Terra. Materialele folosite la constructia lui sunt total necunoscute cercetatorilor implicati in acest caz.”
Articolul mentioneaza ca, ulterior, s-a cerut colaborarea unor specialisti englezi si americani. La cateva luni dupa dezvaluirea acestui caz foarte interesant, s-a raspandit zvonul ca OZN-ul si cadavrele inghetate au fost transportate in mare secret in Statele Unite ale Americii…
Pe Curand!

vineri, 1 iunie 2012

Incidentul din Gdynia


Acesta este unul dintre putinele cazuri europene misterioase care a iesit la lumina dupa caderea cortinei de fier. La ancheta au participat si cercetatori maghiari. Tema a fost dezbatuta la primul Congres OZN din Europa Centrala si apoi la Congresul OZN de la Debrecen, in anul 1994. Aici au fost invitati cei mai cunoscuti experti polonezi, printre acestia numarandu-se si o somitate recunoscuta pe plan mondial: Bronislaw Rzepecki.
Dezbaterile au confirmat inca o data ceea ce era deja cunoscut: in luna ianuarie a anului 1959, in portul orasului Gdynia, Polonia, a avut loc aterizarea fortata a unui OZN. Acesta avea forma sferica.
Incidentul a fost pentru prima oara dat publicitatii intr-o carte cu titlul “Pasagerii farfuriilor zburatoare”, sub semnatura lui Arthur Shuttlewood. Aici se relateaza ca in nava era un extraterestru viu, cu arsuri grave pe corp si purtand uniforma asemanatoare cu cea a pilotilor de vanatoare. Potrivit informatiilor date de cercetatorii polonezi, OZN-ul a disparut dupa gasirea celui care il pilota, iar acesta defapt nu suferise arsuri, starea sa datorandu-se mai degraba faptului ca aproape s-a inecat in apa. A fost transportat de urgenta cu o salvare la cel mai apropiat spital si, intre timp, trupele sovietice ce stationau in imprejurimi au inchis intreaga zona. In legatura cu soarta extraterestrului au aparut foarte multe pareri contradictorii. Unii cercetatori sustin ca acesta a murit inca in spital. O infirmiera, insa, a declarat ca extraterestrul mai traia cand a fost transportat cu un elicopter militar rus la un “centru de cercetari”, langa Moscova.
Desi inca exista multe intrebari care isi asteapta raspunsul, un singur lucru este cert: un obiect de origine necunoscuta s-a prabusit in zona Gdynia.
Pe Curand!