luni, 23 ianuarie 2012

O stranie intalnire nocturna


Acest caz a fost prezentat de catre Keith Basterfield, intr-un numar al revistei UFORAN (UFO Research Australia Newsletter).
Dl. Harris, in varsta de 35 de ani, era casatorit si tata a trei copii. Fiind comerciant, calatorea foarte mult. In cursul unei calatorii nocturne, pe 30 octombrie 1967, i s-a intamplat un lucru neobisnuit. La un moment dar, motorul si radioul masinii s-au oprit fara nici motiv. In ciuda efortului lui Harris de a repune in functiune motorul, acesta refuza sa porneasca.
Deodata, a observat un obiect discoidal ce plana deasupra masinii si care emana un fascicul de lumina albastruie. Pana la acest punct, intamplarea este foarte asemanatoare cu altele. Dl. Harris a rotit instinctiv volanul, cu putere, si a observat ca brusc toate zgomotele noptii au disparut, o liniste de mormant lasandu-se asupra imprejurimilor. (factorul oz)
Fasciculul de lumina s-a stins brusc, iar masina si-a continuat drumul, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Cand a intrat in oraselul urmator, dl. Harris a observant ca i s-a oprit ceasul, iar timp de doua saptamani dupa aceasta aventura a avut teribile dureri de cap. Numeroase momente ale intamplarii, cum ar fi aparitia OZN-ului, fasciculul albastru de lumina, factorul oz, toate acestea sunt o dovada a faptului ca – cu toate ca martorul nu are nici o amintire ca ar fi fost rapit sau ca ar fi vazut extraterestrii – a fost victima unei intalniri de gradul patru.
Dl. Harris ar fi dorit ca intamplarea sa nu devina publica, dar s-a dus la medic, crezand ca este bolnav. Doctorul Paul Zeck, psihiatru, l-a tratat ca pe un pacient ce prezenta semnele clinice incipiente ale epilepsiei, dar, pana la urma, aceste simptome nu s-au dovedit a fi reale.
Ceea ce ar fi putut face cu adevarat lumina in acest caz, ar fi fost o sedinta de hipnoza regresiva, dar acest lucru era de neimaginat in Australia anului 1967.
Pe Curand!

joi, 19 ianuarie 2012

Un caz de poltergeist


Un caz misterios a fost semnalat in anul 1965, intr-o casa din Sao Paolo, Brazilia, care a devenit tinta unor evenimente inexplicabile. Un vecin, Joao Volpe, care studiase fenomenele paranormale, a ajuns la concluzia conform careia cauza era o fetita de 11 ani, Maria Jose Ferreira, care statea in camerele servitoarelor. Volpe credea ca fetita avea calitati natural de medium, care ar fi fost cauza aparitiei fantomelor. El a luat-o pe Maria la el acasa, pentru a studia mai bine fenomenul.
De atunci, prin casa lui Volpe au inceput sa zboare tot felul de obiecte si chiar pietre, unele avand greutatea de 5 kilograme. Tot felul de lucruri zburau in jurul Mariei, iar fetita incepuse sa cunoasca beneficiile unei astfel de activitati stranii: putea cere spiritelor tot felul de bunatati si imediat acestea apareau de nicaieri. Desi aceasta activitate era suparatoare, totusi spiritele nu pareau rauvoitoare. Dar, la un moment dat, situatia s-a schimbat radical: Maria se trezea batuta si chiar i se infigeau ace in picioare, chiar si cand era incaltata. Acest lucru era mai periculos decat parea – intr-una din dati a fost intepata cu 55 de ace.
Intr-o zi, pe cand Maria era la scoala, hainele ei au luat foc si, in acelasi timp, dormitorul lui Volpe. Acesta din urma, a dus-o pe fetita la un medium. Un spirit a aparut si a sustinut ca el era autorul acelor fapte, deoarece copila fusese o vrajitoare intr-o viata anterioara, iar cei care suferisera din cauza ei atunci vroiau sa se razbune. Volpe a incercat sa foloseasca diverse tehnici de spiritism, pentru a pune capat activitatii fantomelor razbunatoare, dar in continuare obiectele zburau in jurul fetei. La varsta de 13 ani, Maria s-a sinucis. Dupa moartea ei, activitatile ciudate au incetat.
Pasionatii si specialistii fenomenului au cercetat in continuare cazul, care a ramas, insa, invaluit intr-un mister profund. Poate in viitor vom avea un raspuns la unele dintre enigmele universului.
Pe Curand!

marți, 17 ianuarie 2012

Coloanele de foc


In noaptea de 16 septembrie 1965, doi politisti, John Lockem si Koos de Klerk, isi faceau rondul obisnuit pe autostrada ce laga Pretoria de Bronkhorstspruit, cand, la cateva minute dupa miezul noptii, farurile masinii lor au luminat un obiect imens, care bloca drumul in intregime. Straniul obiect, de culoare aramie si de forma discoidala, avea diametrul de aproximativ noua metri.
Politistilor li s-a parut ca, odata cu sosirea lor, cateva siluete mici au disparut in graba in spatele OZN-ului. Cei doi nu prea au avut timp sa reactioneze, deoarece OZN-ului, emanand coloane de foc, a disparut in cateva secunde de pe sosea.
“A decolat mai rapid decat orice obiect pe care l-am vazut vreodata”, a declarat Lockem mai tarziu. “Coloanele de foc au iesit din cele doua orificii aflate la baza OZN-ului cu o asemenea putere, incat si dupa cateva minute de la incident, asfaltul ardea cu flacari de un metru inaltime.”
Cercetarile de a doua zi au aratat ca pe locul unde aterizase OZN-ul, drumul s-a surpat, ca si cum cineva ar fi asezat acolo o mare greutate. La mijlocul cercului cu diametrul de noua metri, pe o suprafata circulara de aproximativ doi metri, criblura a fost pur si simplu suflata de pe asfalt.
Mai este interesant de amintit declaratia facuta ziaristilor de catre J. B. Brits, comandantul Fortelor Armate din Pretoria de Nord. Conform spuselor acestuia, “cazul este considerat strict secret, iar cercetarile sunt dirijate de la nivelul celor mai inalte foruri militare”. Ca dovada, o bucata de carosabil a fost dusa pentru analize intr-un institut de cercetari foarte renumit, dar rezultatele analizelor nu au fost publicate niciodata.
Pe Curand!

duminică, 15 ianuarie 2012

Intoarcerea la stele


Bine v-am regasit!Ne aflam intr-o perioada interesanta din toate punctele de vedere. Lumea vorbeste despre anul curent uneori cu spaima, alteori cu o speranta intr-un viitor mai bun. Fenomenul OZN continua sa fascineze oameni din toata lumea. Fenomenele paranormale si misterele de toate felurile se petrec sub ochii martorilor ingroziti sau, dimpotriva, interesati de cele vazute.
Pentru a ne intoarce la tematica blogului, voi reda in continuare cateva dintre gandurile regretatului cercetator al Fenomenului OZN, Calin N. Turcu:
“Suntem inconjurati de semne de intrebare. Ele plutesc in jurul nostru, le simtim uneori prezenta, dar sintem cu mult prea preocupati de micile noastre probleme cotidiene, pentru a le acorda ragazul si atentia necesare. Preferam inarmarile excesive si sofisticate, in loc sa incercam a afla care a fost rostul initial al monumentelor megalitice de la Stonehenge sau Baalbeck. Dam prioritate conflictelor armate de tot felul, in schimb nu stim exact ce se intampla in Triunghiul Bermudelor sau in alte zone similare ale Terrei, unde dispar anual un milion de persoane, dupa calcule de ultima ora.
Ce stim astazi despre OZN-uri? Nimic mai mult decat stiam, de pilda, acum zece, douazeci sau treizeci de ani. Acest fenomen contemporan continua sa ne sfideze prin prezenta sa insolita si enigmatica.”
“Cand vom pricepe aceste adevaruri elementare, cand ne vom putea debarasa de balastul propriei noastre ignorante, vom putea afirma ca privim cu incredere spre viitor. Dar, probabil ca lucrul acesta nu ni se va intampla prea curand. O civilizatie care cultiva ignoranta, sub toate aspectele ei nefaste, nu are viitor. De nici un fel. O astfel de civilizatie nu este supusa evolutiei, ci unei autodistrugeri si disparitii lente.
A ne intreba la nesfarsit: “Daca exista, de ce nu iau EI contact cu noi?”, dovedeste mai mult decat o necunoastere a existentei problemei. Dovedeste o infatuare si o ingamfare, deopotriva paguboase, prin impactul moral asupra unei largi mase de populatie.”
In final, va voi oferi o fraza enigmatica a presedintele Ronald Regan, care ar trebui sa ne dea de gandit:
“Nu cred ca ne putem astepta sa apara vreo rasa straina de pamant care sa constituie o amenintare pentru noi. Dar cred, intre noi fie spus, ca putem provoca realizarea unui astfel de lucru.”
Pe Curand!