luni, 31 octombrie 2011

Misterul fantomelor de la manastire


Prima aparitie moderna a calugarilor din Beaulieu dateaza din anul 1930. In acea seara, un cuplu de indragostiti se adapostesc in imprejurimile manastirii. Se aseaza pe iarba, cand deodata se simt tot mai departe unul de altul, trasi in spate de o forta stranie invizibila. Dupa cateva minute, tanarul este la cativa metri de iubita sa. Fata striga dupa ajutor, tipa de spaima, insa ii este imposibil sa faca ceva pentru a indeparta acele forte pe care le considera malefice. De fapt, este vorba de fantomele calugarilor care au populat candva manastirea, mirati probabil de gesturile indraznete petrecute intr-un loc sfant. Lucru pe care cei doi il vor intelege mai tarziu.
In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, un regiment britanic se opreste si isi aseaza tabara langa capela manastirii Beaulieu. “Capela fusese fondata in anul 1204 si in anul 1538 Henric al XVIII-lea decide inchiderea manastirii. Din anul 1930, toti locuitorii tinutului stiu ca de fapt calugarii nu au plecat niciodata de acolo. Si asta o stiu din generatie in generatie, de patru secole. Au aparut povestioare cu fantome, spuse nepotilor, istorii care vor traversa secole, imbogatite de fiecare povestitor.
Dar sa revenim la anul 1943. O unitate antiaeriana, trimisa cu o misiune speciala, se aseaza langa manastire. In timpul noptii, ofiterii se aduna ca sa stabileasca un plan pentru zilele urmatoare. Stau intr-un cort si discuta foarte aprins. In acest timp, un suflu agita intreaga tabara. Atmosfera era deosebit de calma, in acea noapte de vara. Militarii se gandesc imediat la o fantoma. Parasesc corturile, privesc speriati in toate colturile, vad frunzele arborilor zburand, crengile miscandu-se, dar ei nu percep nicio adiere de vant in fata… Se intreaba ce-i acest mister, vad imediat un grup de calugari cu care incearca sa intre in legatura, dar nimeni nu le raspunde. Un calugar se indreapta spre grupul de militari, traverseaza grupul, fara sa atinga pe cineva. Fara indoiala este o naluca.
Dar militarii nu cred in fantome. Un miracol, atunci? Un calugar ce pare a fi mai degraba superiorul celorlalti se apropie de grupul de ofiteri si-i anunta ca-n regiune va avea loc un atac aerian. Patruzeci si opt de ore mai tarziu, avioane inamice survoleaza abatia Beaulieu.”
In anul 1965, actrita engleza Margaret Rutherford a vazut odata un calugar odihnindu-se printre ruine, impreuna cu un membru al manastirii. Datorita aparitiilor frecvente, manastirea a fost cercetata de mai multi specialisti si pasionati. Cu toate acestea, aparitiile misterioase au ramas inca neexplicate.
Pe Curand!

vineri, 28 octombrie 2011

Visul premonitoriu


John W. Dunne, de profesie inginer aeronautic, a fost proiectantul primului avion militar englez. Cu toate acestea, el si-a castigat notorietatea intr-un cu totul alt domeniu, cel al parapsihologiei, prin publicarea in 1927 a unei carti care a facut multa valva, An Experiment with Time.
La un moment dat, Dunne si-a dat seama ca visele sale, foarte complexe, prevestesc evenimente ulterioare cu mult timp inainte de a se produce. A capatat obiceiul ca, in timpul somnului, sa pastreze la indemana o hartie si un creion pentru a-si nota, imediat dupa trezire, trairile onirice. Cartea citata contine cele mai reprezentative dintre visele sale precognitive, din care voi reda in continuare pe cel din primavara anului 1902. “Dunne se afla intr-o localitate rurala izolata, in care posta si ziarele ajungeau cu mare intarziere. Aici el a avut unul din visele cele mai vii, dar si mai neplacute, un adevarat cosmar. In vis, ii aparea o insula aflata in pericol iminent de a fi distrusa de eruptia unui vulcan. “Atunci cand am vazut emanatiile din pamant – nota Dunne – am murmurat infricosat: E insula! Dumnezeule, totul va sari in aer! (…) Deodata, am fost cuprins de dorinta nebuneasca de a-i salva pe cei patru mii (stiam numarul!) de locuitori nestiutori.” Dunne, cel din vis, incearca sa determine autoritatile franceze de pe o insula invecinata sa trimita nave pentru evacuarea celor de pe insula amenintata.
Atunci cand, dupa mai multe saptamani, ziarele au ajuns, in sfarsit, in mica localitate in care se afla inginerul, primul titlu care i-a sarit in ochi a fost: “Dezastru in Martinica – oras distrus in intregime. O avalansa de flacari – pierderea probabila a peste 40 000 de vieti.”Pe data de 8 mai 1902, la circa doua saptamani dupa ce Dunne avusese respectivul vis, vulcanul Mont Pelee din insula Martinica – situata in apropiere de insula St. Lucia (sub conducere franceza) – erupsese, producand mari pierderi de vieti omenesti si pagube materiale. Ceva mai tarziu, s-a constatat ca visul lui Dunne fusese ceva mai precis decat informatia din ziar, caci numarul victimelor fusese de 4000 si nu de 40 000.”
Despre alte vise interesante ale lui Dunne si despre fenomenul in sine voi vorbi in viitor in cadrul seriei despre Premonitie.
Pe Curand!

marți, 25 octombrie 2011

Salvarea fantomelor


Pe data de 6 noiembrie 1860, la Londra, ziarul Times a publicat aceasta marturie stranie a unui corespondent din Bahamas:
“Un vas francez mare, care naviga de la Hamburg la Havana, a fost gasit, de catre una din navele de coasta, plutind in deriva, fara echipaj… Incarcatura, compusa din vinuri, fructe, matasuri, etc., era intacta. Actele capitanului erau in siguranta, la locul stabilt. Singurele fiinte vii de la bord erau niste animale, o pisica, cateva gaini si mai multi canari, toate pe jumatate moarte de foame. Vasul, care trebuia sa fi fost parasit doar de cateva ore, continea mai multe pachete cu diferite bunuri pe adresa diferitilor comercianti din Havana. Nava era foarte mare, construita recent, in perfecta stare de functionare si se numea Rosalie. Nu a mai fost gasit niciunul dintre membrii echipajului si niciunul dintre pasageri.”
Cercetari in dosarele firmei de asigurari Lloyd’s din Londra au revelat fapte care pareau, la inceput, confuze: arhivele descriu vasul Rosalie care mergea de la Hamburg la Havana, strabatand canalul Bahamas, pe 3 august. Cei de la bordul navei au fost prinsi de o furtuna, iar in ziua de 17 august a aceluiasi an (1860), vasul Rosalie intra in Nassau, salvat de alte vapoare. Nava a fost gasita in zona Triunghiului Bermudelor.
“Totusi, pe Rosalie, in 6 noiembrie, animalele de la bord, chiar daca erau foarte flamande, inca mai traiau! De ce capitanul nu a luat cu el actele vaporului cand a plecat? De ce vestea sosirii pasagerilor salvati pe data de 17 august nu a fost o veste importanta in Nassau, caci nu se mai stia nimic?” Care au fost “circumstantele curioase” la care fac aluzie dosarele firmei de asigurari, cand se mentioneaza salvarea vasului Rosalie?
Aceste intrebari au ramas inca fara raspuns.
Pe Curand!