luni, 22 august 2011

Protestul de dincolo de moarte


Devenita o foarte cunoscuta si interesanta poveste legata de fantome, cunoscuta de cercetatori si pasionati drept “Mormantul hotului”, intamplarea lui John Davies a ramas neexplicata pana in ziua de azi.
In 1819, in Montgomery, John Davies a fost acuzat si condamnat la spanzuratoare de un tribunal galez pentru ca ar fi atacat si pradat doi calatori in drumul lor spre oras. Davies a protestat tot timpul spunand ca, dimpotriva, cei doi au incercat sa ii fure banii, apoi l-au dus in oras acuzandu-l de furt. Pentru ca erau doi, marturia lor a influentat decizia tribunalului, cu toate ca nu se bucurau de o buna reputatie in tinut.
Urcand pe esafod, a inceput o furtuna cumplita, iar Davies a mai protesat pentru ultima oara, spunand: “Sunt nevinovat si mor rugandu-ma la Dumnezeu sa-mi probeze intr-un fel nevinovatia, si de aceea, pe mormantul meu nu va creste niciodata iarba!”
Calaul a actionat rapid, curmand fraza tanarului englez. Acesta a fost ingropat in micul cimitir din Montgomery. Foarte curand, s-a observant ca mormantul lui se deosebea de celalalte, pentru ca, intradevar nu era acoperit de vegetatie.
Vestea s-a raspandit imediat in tinut si in scurt timp la mormantul sau a inceput un adevarat pelerinaj. Mormantul lui a fost acoperit apoi de gazon. In scurt timp acesta s-a ingalbenit si s-a uscat. S-a adus pamant ingrasat, din gradinile oamenilor, pe care s-a semanat din nou gazon. Totul era, insa, in zadar. Pamantul devenea sterp. Nici cea mai mica buruiana nu crestea pe el.
Cei doi conspiratori, care au planuit atacul lui Davies, au murit in conditii suspecte.
Catre sfarsitul secolului 19, la mai bine de treizeci de ani de la moartea lui Davies, pentru a se permite largirea unui drum si construirea altuia, tot cimitirul a fost mutat si refacut. Mai mult decat atat, pentru a se egala nivelul, a fost adus pamant nou intr-un strat de 60 de centimetri. Aleile au fost din nou facute si datorita ingrijitorilor cimitirului, care au semanat iarba, in cateva saptamani intreaga zona a fost acoperita de o noua vegetatie. Cu o singura exceptie. Mormantul lui John Davies a ramas in continuare un petic de pamant negru pe care nu crestea nimic…
Pe Curand!

vineri, 19 august 2011

Doua cazuri stranii de dedublare astrala


In vara anului 1942, mai multi piloti ai Fortelor Aeriene Regale din Marea Britanie, decolau zilnic pentru a apara Malta. La un moment dat, un tanar ofiter, a fost atacat de mai multe avioane germane, aparatul sau de zbor fiind grav avariat. “Eram sigur ca voi muri – avea sa povesteasca ulterior – si ma resemnasem. Deodata, s-a intamplat ceva iesit din comun. Eram in afara avionului, privind la propriul meu trup care inca se mai afla in avion. Eram legat de el printr-un cordon argintiu perfect vizibil. Am simtit brusc o atractie puternica, o nevoie imperioasa sa intru inapoi in trupul meu din carlinga. M-am trezit din nou in propriul corp fizic, privind speriat in jur. Inamicii disparusera. Am constatat ca am control asupra avionului meu, desi era grav avariat, iar, peste cateva minute, am executat cu succes o aterizare fortata.” Povestea este fara indoiala, unica si fascinanta, insa multi oameni, victime ale unor accidente sau ale altor intamplari nefericite au trait astfel de experiente misterioase.
Un alt caz, la fel de ciudat, este cel a lui Mary Smith. Intr-o seara, aceasta s-a dus la culcare mai devreme, intru cat avusese o zi grea la ferma. Adormise de doua ore, cand, deodata, s-a trezit tresarind. Sotul ei statea in picioare la capatul patului, iar fata si imbracamintea lui erau pline de sange. L-a intrebat ce se intamplase. El i-a raspuns ca avusese un accident, dar sa nu isi faca nici o grija. Doamna Smith a sarit atunci din pat, aprinzand lumina, dar naluca disparuse. Parandu-i-se ca intregul eveniment a fost doar un vis, se duse sa stinga lumina, privind spre ceas. Era ora 10:30 seara. La miezul noptii se trezi din nou. Cineva urca scarile. Era sotul ei. Intra si se aseza in picioare la capatul patului – avand fata si imbracamintea pline de sange. Ii spuse aceleasi cuvinte pe care i le adresase in vis.
Scena era identica. Robert fusese atacat de doi frati de la o ferma invecinata, care ii purtau de multa vreme dusmanie. Atacul avusese loc exact la ora 10:30 seara.
T. Tandin incheie aceasta intamplare, punand in evidenta o serie de intrebari: “Intamplarea este considerata “halucinatie”. Nu exista, insa, o explicatie. A visat doamna Smith? Daca da, atunci cum a putut sa viseze cu exactitate evenimentele viitoare? A reusit Robert Smith ca, in timpul luptei cu atacatorii, sa se proiecteze in spatiu ca sa ii apara sotiei sale?”
Despre proiectia astrala si cum se manifesta ea, cu exemple concrete si cazuri foarte interesante, voi vorbi intr-o serie viitoare.
Desi este asemanator cu primul caz, de aceasta data proiectia a avut loc in visul unei alte persoane. Este posibil ca sotii Smith sa fi avut o legatura atat de puternica incat in momentul in care unul ar fi avut o problema, celalalt sa simta acest lucru? Aceste legaturi sunt specifice si gemenilor, mai exact cazurilor de coincidente stranii care implica gemeni care nu s-au mai vazut de multi ani, cazuri despre care voi vorbi in viitor, in cadrul seriei despre sincronicitate.
Pe curand!

marți, 16 august 2011

Fantoma Teresitei Basa


Misterioasa poveste incepe la 21 februarie 1977, cand corpul Teresitei Basa a fost gasit in apartamentul ei din Chicago. Femeia de 48 de ani era lungita pe podea, injunghiata si partial arsa. Venise in Statele Unite din Filipine pentru a duce o viata mai buna. Aici lucrase ca terapeut la sectia de cardiologie din Edgewater; in rest politia nu avea nici un indiciu cu privire la modul cum s-ar putea rezolva aceasta crima. Initial, s-a presupus ca fusese ucisa de prietenul ei. Totusi, solutia reala a cazului a fost data de fantoma Teresitei.
In acelasi spital cu ea lucrau doctorul Jose Chua si sotia acestuia, care fusesera prieteni foarte apropiati cu Teresita. Intr-o seara, in timp ce se intorceau impreuna din Skokie, doamna Chua a cazut pe neasteptate intr-un soi de transa ciudata. “Acasa, a inceput sa se plimbe prin hol, a intrat in dormitor si s-a lungit la podea. Apoi, o voce bizara, vorbind in tagalog (un dialect filipinez), a spus: “Sunt Teresita Basa”. Dupa ce vocea a acuzat un infirmier din spital ca fiind responsabil pentru crima, doamna Chua a incetat sa mai vorbeasca.
Dar, in zilele urmatoare, a continuat, declarand cu vocea femeii ucise ca infirmierul, un tanar negru, pe nume Allen Showery, i-a furat bijuteriile si ca inelul cu perla este purtat acum de viitoarea lui sotie. Doctorul Chua, inspaimantat de ceea ce sustinea sotia sa aflata in stare de transa, a alertat politia locala.”
Doi detectivi cunoscuti, Joseph Stachula si Lee Epplen, i-au ascultat ciudata relatare, aratandu-se sceptici, insa, in lipsa altor indicii, au hotarat sa tina seama de acestea. Astfel, politia din Evanston a cautat apartamentul lui Showery, unde a gasit bijuteriile Teresitei, impreuna cu inelul aflat acum in posesia viitoarei sotii a acestuia. “Confruntat cu probele, Showery a recunoscut crima, pentru care a fost condamnat la inchisoare pe viata. Cazul a fost inchis oficial in luna august a aceluiasi an, dupa ce fusese rezolvat aparent de stafia Teresitei.”
Interesantul caz a fost relatat si de T. Tandin in cartea lui Paranormalul in criminalistica – vol. II, fiind si una dintre cele mai cunoscute crime rezolvate cu ajutorul stafiilor razbunatoare ale victimelor, ramanand pana in ziua de azi fara o alta explicatie.
Pe Curand!

duminică, 14 august 2011

Craniul imposibil


In muzeul R. P. Gustavo LePaige, exista o colectie incredibila de cranii misterioase. Gratie unei activitati de cercetare pe perioada mai multor ani a mormintelor, efectuata de pastorul Gustavo LePaige, muzeul inaugurat de el este o uriasa oaza de descoperiri, continand si relicve omenesti.
Despre acest muzeu straniu a scris si Erich von Daniken si alti cercetatori ai paleoastronauticii, subiect de care ma voi ocupa intr-o serie viitoare.
Hartwig Hausdorf, cercetator pasionat al posibilelor contacte ale oamenilor cu extraterestrii inca din cele mai vechi timpuri, a scris in interesanta sa carte Experimentul Pamant, despre unul dintre multele cranii ale muzeului. “Intre miile de cranii expuse in depozitul muzeului din San Pedro, un exemplar mi-a atras atentia in mod deosebit. El nu era deformat, tocmai acest lucru m-a facut sa devin curios. Normal, craniul omenesc este constituit din mai multe placi care isi incheie dezvoltarea la sfarsitul pubertatii. Acest lucru are un inteles. Craniul omului trebuie sa fie la nastere maleabil, ca sa poata trece prin canalul pelvian destul de ingust. Din acest motiv fiecare segment osos are un anume grad de elasticitate si se poate deplasa in raport cu celalale.
Aceasta adaptare naturala a fiintelor vertebrate nu provoaca traumatisme ale cutiei craniene si nu este responsabila in unele intarzieri ale facultatilor mintale. Se poate distinge clar o retea de linii care strabate fiecare din partile calotei craniene.
In cazul craniului din colectia muzeului arheologic R. P. Gustavo LePaige se cauta degeaba aceste linii caracteristice. Pe suprafata acestuia nu se observa nici o sutura, prin contrast fata de craniile care sunt asezate la stanga si al dreapta lui, normale din acest punct de vedere.
Inafara de maxilar care se poate misca, intregul craniu este facut dintr-o singura bucata – lucru care este din punct de vedere anatomic imposibil. Misteriosul posesor al capului enigmatic nu a atins in mod normal varsta de adult. Craniul a fost, in timpul nasterii, presat ca un ou care s-a spart.
Ce ar putea sa ne povesteasca despre trecutul fantastic acest martor mut? Despre experientele nenumarate, infioratoare, efectuate de zeii astronauti care au venit din univers. Se pare ca pastorul belgian a dus cu el in mormant niste mistere sinistre.”
Poate cu timpul vom afla raspunsul ascuns de cortina de fum a ignorantei.
Pe Curand!

marți, 9 august 2011

Lumini stranii pe cerul Londrei


In anul 1814, la Londra au putut fi observate niste luminii stranii pe cer, timp de cateva secunde. Cazul a fost clasat de catre autorii publicatiei Annals of Philosophy, care au pus totul pe seama unui meteorit care intrase in atmosfera Pamantului, lucru cel putin improbabil avand in vedere particularitatile foarte interesante ale fenomenului. Unul dintre martorii oculari, John Wallis, citat de catre autorii publicatiei respective, declara:
“(…) Cu cateva minute inainte de ora 23 ma plimbam pe un camp din satul Peckham. (…) Noaptea era neagra, intunecoasa, dar la joasa inaltime atmosfera era calma, nu se simtea nicio adiere de vant. Brusc, deasupra mea a aparut o lumina foarte puternica. Imi amintesc bine ca am facut cativa pasi inapoi si m-am oprit cu fata la obiectul luminos; ma temeam ca lumina aceea ar putea sa constituie un pericol pentru mine, asa ca am fugit cativa metri mai incolo. Apoi m-am intors sa o privesc din nou… Nu mi-am dat seama care ar putea fi cauza ei, caci stralucea intr-un mod atat de straniu si diferit de orice foc pe care il vazusem pana atunci. Nu era o lumina violenta, ci mai curand blanda si pala, care a durat cateva secunde. Nu am putut percepe nici un sunet, cu atat mai mult cu cat eu ma asteptam la o explozie.
Stralucirea era atat de puternica, incat se asemana cu lumina zilei: toate obiectele din jur devenisera perfect vizibile… M-am intalnit apoi cu alti vecini. Nici unul dintre ei nu banuia care ar putea fi cauza acelui fenomen bizar, de altfel doar noua dintre ei vazusera doar o lumina si nimic altceva.”
Un caz foarte interesant si extrem de ciudat, care prezinta unele asemanari cu niste cazuri clasice de intalniri de gradul I, la care nu s-a gasit o explicatie clara nici pana acum si poate va mai dura multa vreme pana va fi pe deplin elucidat misterul.
Pe Curand!