miercuri, 27 aprilie 2011

Cazul Valea Plopului - IX


Pentru a-si putea continua deplasarile in lunile urmatoare, sau pentru a nu intampina greutati in viitoarele contractari cu eventuali si prezumtivi martori, Calin N. Turcu a primit de la Centrul Universitar din Bucuresti, “Legitimatia nr. 173”. “Aceasta imi dadea dreptul sa efectuez investigatii OZN – desi era o simpla bucata de carton imprimata rudimentar, in conditii grafice modeste, totusi trebuie sa recunosc faptul ca mi-a fost de un oarecare folos.
Toate discutiile noastre din cadrul Cercului s-au concretizat in primul mare simpozion cu public. Aceasta se intampla Duminica 4 Martie 1973.
Tot atunci era prezentat pentru prima oara in public “Quo vadis, homo?”, filmul realizat la Valea Plopului. Sala mare a Casei de Cultura “Grigore Preoteasa” a fost arhiplina, publicul dand dovada de un interes si o deosebita receptivitate.
A doua zi, Luni 5 Martie 1973, simpozionul a fost reluat in sala de conferinte din Soseaua Kiseleff a Muzeului de Istorie a Partidului. Deoarece participarea era numai pe baza de invitatii, publicul a fost mai restrans si mai pretentios, dar nu mai putin receptiv.”
“Sambata 10 Martie, o noua reuniune cu public, la fabrica de anvelope “Victoria” din Floresti, jud. Prahova, pe plaiurile natale ale lui Justin.
Editia din ziua de Duminica 20 Mai 1973 a ziarului “Inainte” din Braila, anunta pentru ora 10:00 un simpozion public cu tema “OZN – Cazul de la Posesti”, cu acelasi “Quo vadis, homo?”, film pe care il purtam cu noi peste tot.
In nr. 6645 de Sambata 7 Iulie 1973 al ziarului judetean “Flamura Prahovei”, reusesc sa strecor un articol “OZN pe Valea Teleajenului?” care facea o trecere in revista a datelor generale ale cazului. Apoi in numarul din Septembrie 1973 al revistei “Tanarul leninist”, in cadrul unui serial OZN, apare un alt articol insotit de fotografii si shite, care purtau acelasi titlu cu al primei conferinte: “O aterizare la Valea Plopului?”.
Un nou simpozion public are loc la Bucuresti in data de 29 Septembrie 1973. Iar la 15 Noiembrie, ziarul judetean “Flamura Prahovei” (nr. 6756) anunta: “Inceputul organizarii unor cercetari ufologice in Prahova”. Lua astfel fiinta la Ploiesti, in cadrul Casei de Cultura a Sindicatelor, un “Cerc de cercetari stiintifice OZN”. De altfel, in intreaga tara au aparut in anii 1973-1975 o serie de astfel de Cluburi sau Cercuri, care erau asiduu frecventate de publicul larg si care au constituit in acea perioada un excelent mijloc de popularizare a cunostiintelor din cele mai diverse domenii ale stiintelor “de frontiera”.
La Ploiesti, “Cercul de cercetari stiintifice OZN” – sau “Univers Club” cum avea sa se numeasca mai tarziu – se infiinteaza sub cele mai favorabile auspicii: conducerea Casei de Cultura a Sindicatelor se arata foarte binevoitoare, iar publicul ploiestean extrem de receptiv si interesat in astfel de probleme. Din pacate, toate aceste elanuri de inceput aveau sa se estompeze treptat, odata cu scurgerea timpului… Cauzele? Probabil ca nu in ultimul rand fondurile din ce in ce mai reduse si lipsa crescanda de interes din partea omniprezentelor “organe oficiale”.
Simpozionul de inaugurare al Cercului a umplut pana la refuz, in ziua de Sambata 1 Decembrie 1973, sala cea mare de festivitati a acestui organism de cultura ploiestean. Mi-a revenit cinstea atunci de a participa la aceasta inaugurare cu o prelegere care nu se referea insa direct la OZN-uri, ci la… Triunghiul Bermudelor! Era, de fapt, un text pe care il citisem sub forma de serial, in cadrul unor emisiuni radiofonice difuzate pe plan local, la Valenii de Munte, in acelasi an 1973.”
Considerandu-se ca poseda o experienta oarecare in cercetarea fenomenului OZN, Calin N. Turcu a fost ales presedinte al acestui “Cerc de cercetari stiintifice OZN”. “Nu fusesem consultat in prealabil si faptul nu m-a incantat teribil, fiindca stiam ca imi va fi destul de greu sa conduc un astfel de club, cu atat mai mult cu cat acesta avea un profil stiintific (sau, mai corect spus, de stiinta popularizata).” Pe de alta parte, era destul de incomod sa se deplaseze tot timpul intre Valenii de Munte si Ploiesti, pentru a rezolva diversele probleme de ordin organizatoric ce se iveau permanent. “Am acceptat totusi, cam fara tragere de inima si am condus acest cerc timp de circa doi ani.”
S-a petrecut insa, in perioada acelor ani, un lucru foarte ciudat: aparitia la “Cercul de cercetari stiintifice OZN” a lui “Nea Gutuie”, un batran straniu, intamplare despre care am scris intr-un post anterior in cadrul seriei Fenomenul OZN in Romania.
“La sfarsitul lunii Noiembrie 1973 ne deplasam la Cluj (ma refer din nou la grupul bucurestean). Simpozionul public, film etc. si un articol “Eveniment pentru ozenologii clujeni” aparut in revista “Tribuna” nr. 887/51 din 20 Decembrie, ca dovada a trecerii noastre si prin acest frumos oras ardelean.
Iar in ziua de Joi 24 Ianuarie 1974, ziua Unirii, o alta intalnire cu publicul bucurestean.
Pe plan international, evenimentul de la Valea Plopului a fost amintit intr-o serie de publicatii, dintre care le mentionez aici pe cele de care am cunostiinta:
- “Le OVNI en URSS et dans le pays l’Est” (OZN-uri in URSS si in tarile estice) de Ion Hobana si Julien Weverbergh, volum aparut in Belgia in 1973, a dat unele amanunte despre acest insolit eveniment;
- “Aterizare in Romania” de Julien Weverbergh din periodicul Belgian “Inforespace”, nr. 13/1974, pp. 34-36, insotit de doua schite dintre care una este cea pe care o facusem initial in prima deplasare de la Valea Plopului;
- “Das Geheimnis der unbekannten Flugobjekte” (Taina OZN-urilor) de A. Schneider si H. Malthaner, Herman Bauer Verlag, 1975;
- “Obiettivo sugli UFO” de G. de Turis si Sebastian Fusco, Edizioni Mediterranee, Roma, 1975;”
Voi continua sa mai scriu despre acest caz…
Pe Curand!

luni, 25 aprilie 2011

Cazul Valea Plopului - VIII


S-a scris si s-a vorbit foarte mult, in acea perioada, despre acest eveniment. “Pentru prima data s-a publicat in presa romaneasca despre “Cazul Valea Plopului” in revista “Viata Studenteasca” din 27 Decembrie 1972. Articolul de intitula “Un OZN pe teritoriul Romaniei” si era semnat de Mihai Matei. Dupa ce face o trecere in revista a altor cazuri de observatii romanesti (Banat – 29 Martie 1968, Oradea – August 1968, Moldova – 39 Mai 1968 si “Cazul fara nume” din 24 Decembrie 1971), articolul se refera si la Cazul Valea Plopului. Redau in continuare paragraful in cauza:
(…)Si acum dupa aceasta sumara trecere in revista a “cazurilor” de mai sus, sa revenim la “incidentul” de la Valea Plopului. Cea mai neverosimila si, in acelasi timp, cea mai tulburatoare dintre toate ipotezele de pana acum.
In noaptea de 27 spre 28 Septembrie 1972, intre orele 24 – 1, un “obiect zburator neidentificat” a aterizat in punctul “La Odaia” (cota 520), in satul Valea Plopului, comuna Posesti, judetul Prahova. Obiectul a venit dinspre NE sub un unghi de circa 45 fata de orizontala. Aspectul in timpul zborului: punct luminos cu diametrul mai mare ca Venus, avand o trena flamanta de aproximativ 2 m. Singurul martor, Vasile Carabus (paznic de noapte la C.A.P. Posesti), care se afla in noaptea aceea pe panta dealului Tabacioi, la doi kilometri de locul presupusei aterizarii. El a observat un obiect luminos “stea cu coada” de culoare galbena, care in momentul cand a ajuns in punctul “La Odaia” a disparut. Pe tot parcursul observatiei nu s-a auzit nici un zgomot de nici un fel si nici agitatie. “Nu am dat importanta acestui fapt, n-am discutat cu nimeni, dar la trei zile dupa aceasta intamplare am aflat ca in punctul “La Odaia” s-ar fi descoperit o groapa cu pamantul aruncat in sus ca la un suflu.” Au mai dat declaratii prof. Calin Turcu, prof. Elena Nedelea (care fiind cu elevii in practica agricola a descoperit “terenul de aterizare”), Aurel Dumitru (cooperator) si Vasile Nicolae (asemenea) – toti au fost la locul unde se presupune ca a aterizat OZN-ul. Cercetarile facute, desi la destul de multa vreme dupa eveniment (intre timp plouase), au condus la aceste prime observatii si constatari: s-au pastrat trei urme ale terenului de aterizare dispuse perfect la 120 sub forma unei raze de 2,20 m fiecare, in centru exista o carota (orificiu) cu un diametru de 14 cm si o adancime de aproximativ 2 m. Zona este usor radioactiva: 5 miliroentgeni intr-un minut. Cocenii de porumb sunt trantiti, rupti si azvarliti radial. Desi panta e destul de inclinata, pamantul a fost tasat, rupt pentru a se crea un fel de platforma orizontala, care are un diametru de aproximativ 4 m si forma unui trifoi cu trei foi. “Aparatul” a aterizat perpendicular intre doua linii de inalta tensiune (circa 135 m pana la fiecare) evitand lovirea celor trei meri care inconjoara locul. Impactul a fost silentios si jetul (de propulsie) rece, pentru ca nu se observa arsuri. Este prematur si hazardant sa facem afirmatii in sprijinul sau in defavoarea ipotezei avansate. Cercetarile continua si speram ca vor face cat de cat lumina in acest ultimo “caz”, poate cel mai interesant din cate se refera la “OZN” pe teritoriul Romaniei.
La realizarea acestui material au fost folosite studiile urmatorilor: asist. univ. ing. Dan Mihailescu, ing. Clement Alexandrescu, Gheorghe N. Popescu, Justin Capra – precum si scrisoarea prof. Calin Turcu catre scriitorul Ion Hobana, declaratiile originale ale martorilor din comuna Posesti, fotografiile si hartile apartinand membrilor Cercului Stiintific OZN de la Casa de Cultura a Studentilor din Bucuresti. (…)
Precum se vede, in acest prim articol se afla mai multe inexactitati, care insa, la vremea aparitiei lui, erau cat se poate de firesti. Sa nu uitam ca datele culese se aflau atunci inca in stadiul de prelucrare.
Au urmat in Decembrie 1972, Ianuarie si Februarie 1973, mai multe sedinte de cerc, in care s-au discutat toate fatetele posibile si chiar imposibile – ale cazului cercetat. La o astfel de sedinta a venit si acel tanar cu afirmatia lui cu privire la “fotografiile mai bune”… “
“Numarul 1 (6)/ Ianuarie-Februarie 1973 din “Buletinul Cercului Stiintific OZN” se ocupa, pe parcursul a 30 de pagini dactilografiate modest, numai de “Cazul Valea Plopului”. Erau trecute aici, pe capitole, toate rezultatele “preliminare” ale cercetarilor facute de grupul bucurestean. Din pacate, aceasta publicatie – oarecum obscura si care avea sa dispara putin mai tarziu tot asa de vertiginos cum aparuse – abunda si ea in inexactitati, folosind in genere un stil de exprimare greoi si plin de pretiozitati inutile… Avea in vremea aceea Justin o vorba de duh, pe care am retinut-o tocmai pentru ca mi-a placut teribil: Suferim de stiintificoza!. Desi se aminteste de mai multe ori in cuprinsul acestui “Buletin” ca are un “caracter preliminar”, aceasta vrand sa insemne ca se va reveni cu date suplimentare asupra cercetarilor efectuate, nu s-au mai facut si alte studii – de catre membrii cercului – cat de cat revelatoare, care sa-l completeze. Un alt studiu nu va avea sa mai apara niciodata. “Buletinul” are totusi un merit, acela de a da un verdict, hai sa-i zicem oficial: “fenomenul din punctul “La Odaia” – satul Valea Plopului poate primi titulatura de Obiect Zburator Neidentificat”.
Voi continua sa mai scriu despre acest caz…
Pe Curand!

duminică, 24 aprilie 2011

Cazul Valea Plopului - VII


Dupa zece ani de la acele intamplari, Calin N. Turcu a facut o noua vizita la Valea Plopului. Era intr-o marti, in 4 Ianuarie 1983. “In linistea aceea aproape nefireasca mi-am amintit ce forfota, ce vanzoleala, ce agitatie fusese acolo cu numai zece ani in urma…
Dar in acea noapte de pomina de la inceputul lui Septembrie 1972? Ce va fi fost oare acea “stea cu coada”? Un robot spatial trimis de cine stie unde, de cine stie cine, cu vreo treaba anume? O mica nava interstelara cu un echipaj restrans la bord? Cati vor fi fost: doi, trei sau mai multi? Au coborat oare din nava lor stralucitoare spre a se plimba pe pamant strain? Ce au vrut, ce au cautat, ce scop au urmarit? Din ce parte a nemarginirii intunecate a cosmosului veneau si din ce departari inghetate? Erau mesagerii trecutului nostru sau veneau din viitor? Intrebari ce ar putea parea fanteziste… Dar ce am devenii oare, daca n-am da dovada, macar din cand in cand, de putina fantezie si imaginatie?”
“Voiam sa stiu daca il voi mai gasi pe batranul Vasile Carabus. Nu am intrebat nimic, pe nimeni; am mers direct la dansul acasa. Dar nu l-am gasit… Plecase la padure, asa cum o facea din ce in ce mai des in ultimii ani. Dupa spusele nevestei lui, de vreo trei ani, “isi ratucise mintile”. (isi rasucise, sau isi ratacise?) Oamenii locului, care-l cunosteau si-l intalneau colindand padurile in nestire, il inturnau din drum si-l calauzeau cu blandete catre casa. Iar el, sarman mosneag cu “mintea ratucita”, ii asculta ca un copil cuminte.
Poate ca este mai bine ca nu l-am revazut asa. Pastrez in amintire imaginea acelui batran riguros, a acelui taran ager si vioi care era cu zece ani in urma Vasile Carabus.
Ce s-a intamplat cu omul acesta, care era cunoscut in satul lui ca “cel cu farfuriile zburatoare”? Ce motive l-au determinat, in urma cu un deceniu, sa nu ne spuna tot ce stia? De ce nu ne dezvaluise, cu simplitatea vorbirii lui, toata intamplarea, in cele mai neinsemnate amanunte? Ce taina a ascuns Vasile Carabus in sufletul lui? Si de ce tocmai el, din intreg satul, si-a “ratucit” mintile? El care fusese singurul martor ocular al aterizarii. Oare atunci, in noaptea “stelei cu coada”, sa se fi apropiat de livada cu meri, strecurandu-se tacut prin lanul de porumb, manat de curiozitatea de a vedea mai mult? El, care era paznic de noapte si care trebuia sa vegheze asupra locurilor, sa nu se fi dus oare acolo sa vada ce si cum? Iar daca a fost si a vazut, evenimentul a avut asupra lui un asemenea impact, incat l-a marcat pentru tot restul zilelor ce le mai avea de trait?
Toate acestea nu raman insa decat tot simple speculatii… O noua sarja de intrebari, asupra carora nu se va gasi probabil niciodata un raspuns rezonabil.”
Despre ce s-a intamplat cu Vasile Carabus am mai scris intr-un post anterior in cadrul seriei Fenomenul OZN in Romania. Sa-l fi amenintat cineva interzicandu-i sa mai vorbeasca despre OZN-ul pe care il vazuse intr-o noapte de septembrie 1972?
A plecat in lumea de dincolo, ducand cu el secrete care probabil nu se vor mai afla niciodata.
Voi continua sa mai scriu despre acest caz…
Pe Curand!

joi, 21 aprilie 2011

Cazul Valea Plopului - VI


Bine v-am regasit!Evenimentul de la Valea Plopului nu a fost singular in aceea perioada. In toamna aceluiasi an 1972, mai fusesera semnalate inca cel putin doua fenomene luminoase nocturne, tot in zona Vaii Teleajenului.
Primul eveniment, asupra caruia Calin N. Turcu a obtinut marturiile scrise a doi medici, a avut loc la o data nedefinita, dar in aceeasi toamna. “Este vorba de un obiect stralucitor, de forma alungita si cu o trena portocalie, care s-a deplasat lent timp de 15-20 de minute dinspre Nord spre Sud – deci in lungul vaii – intr-o dupa-amiaza tarzie cand soarele nu apusese inca. Cei doi medici se aflau in curtea spitalului orasenesc din Valenii de Munte si in momentul observatiei au alertat si alte persoane aflate in apropiere – asistente medicale, bolnavi, soferi de salvare, portar etc. – care au fost de asemenea martore ale evenimentului neobisnuit.”
Pentru cealalta intamplare, despre care se zvonea ca avusese loc la Predeal-Sarari (comuna de langa Valenii de Munte), s-a deplasat intr-o dimineata geroasa de la inceputul lunii Februarie 1973. “Am stat de vorba cu multi dintre martorii evenimentului, cu oameni din sat. Faptele se petrecusera cam asa: un grup de mai multi navetisti se intorceau acasa de la ultimul tren, spre miezul unei nopti, tot prin luna Septembrie 1972. La un moment dat, au vazut pe cer deasupra comunei lor “un cerc mare de foc, mai mare decat roata de la caruta” cu o lumina atat de puternica “incat se putea citi la acea lumina”. Au alertat aproape pe toti locuitorii, care au iesit din case, cu mic cu mare, sa vada “minunea”. Au dat fel de fel de interpretari, care mai de care mai fanteziste, celor vazute. Nu exista nici un efect sonor, caloric sau de oricare alt fel; era numai o puternica lumina alba deasupra caselor lor. Au fost teribil de impresionati, au ingenunchiat, sentimentul predominant fiind curiozitatea si nu teama.
Este posibil ca in legatura cu acest eveniment sa poata fi pusa si intamplarea la care a fost martor Soroiu A. Ion din aceeasi comuna Predeal-Sarari, paznic de noapte la Consiliul Popular al comunei. Iata un extras din declaratia sa, luata in luna Februarie 1973: “ Fiind de paza intr-una din noptile anului trecut 1972, probabil luna August (spre sfarsit) sau Septembrie (inceput) catre orele 2:30 am observant o lumina puternica pe cer in forma de cerc. Acest cerc avea o forma mai mare decat roata unei carute. Se vedeau mai multe cercuri luminoase bagate unul in altul (…). Lumina data era ca ziua, mai puternica decat luna plina, asa incat se putea citi. Durata acestui fenomen a fost aproximativ 30-45 de minute, dupa care lumina a inceput sa scada treptat pana cand a disparut. Dupa disparitie in acel loc a ramas ca un norisor negru (…). Acesta lumina nu s-a deplasat din loc in timpul cat am observat-o (…). Fiind de paza in acea noapte, am observat fenomenul de la inceputul lui si pana la sfarsit”.”
Intre aceste relatari si intamplarea de la Valea Plopului exista multe asemanari. Un alt lucru foarte interesant este faptul ca aceste evenimente au avut loc in apropiere de Valea Plopului. Sa fie oare acelasi obiect?
Voi continua sa mai scriu despre acest caz…
Pe Curand!