luni, 25 aprilie 2011

Cazul Valea Plopului - VIII


S-a scris si s-a vorbit foarte mult, in acea perioada, despre acest eveniment. “Pentru prima data s-a publicat in presa romaneasca despre “Cazul Valea Plopului” in revista “Viata Studenteasca” din 27 Decembrie 1972. Articolul de intitula “Un OZN pe teritoriul Romaniei” si era semnat de Mihai Matei. Dupa ce face o trecere in revista a altor cazuri de observatii romanesti (Banat – 29 Martie 1968, Oradea – August 1968, Moldova – 39 Mai 1968 si “Cazul fara nume” din 24 Decembrie 1971), articolul se refera si la Cazul Valea Plopului. Redau in continuare paragraful in cauza:
(…)Si acum dupa aceasta sumara trecere in revista a “cazurilor” de mai sus, sa revenim la “incidentul” de la Valea Plopului. Cea mai neverosimila si, in acelasi timp, cea mai tulburatoare dintre toate ipotezele de pana acum.
In noaptea de 27 spre 28 Septembrie 1972, intre orele 24 – 1, un “obiect zburator neidentificat” a aterizat in punctul “La Odaia” (cota 520), in satul Valea Plopului, comuna Posesti, judetul Prahova. Obiectul a venit dinspre NE sub un unghi de circa 45 fata de orizontala. Aspectul in timpul zborului: punct luminos cu diametrul mai mare ca Venus, avand o trena flamanta de aproximativ 2 m. Singurul martor, Vasile Carabus (paznic de noapte la C.A.P. Posesti), care se afla in noaptea aceea pe panta dealului Tabacioi, la doi kilometri de locul presupusei aterizarii. El a observat un obiect luminos “stea cu coada” de culoare galbena, care in momentul cand a ajuns in punctul “La Odaia” a disparut. Pe tot parcursul observatiei nu s-a auzit nici un zgomot de nici un fel si nici agitatie. “Nu am dat importanta acestui fapt, n-am discutat cu nimeni, dar la trei zile dupa aceasta intamplare am aflat ca in punctul “La Odaia” s-ar fi descoperit o groapa cu pamantul aruncat in sus ca la un suflu.” Au mai dat declaratii prof. Calin Turcu, prof. Elena Nedelea (care fiind cu elevii in practica agricola a descoperit “terenul de aterizare”), Aurel Dumitru (cooperator) si Vasile Nicolae (asemenea) – toti au fost la locul unde se presupune ca a aterizat OZN-ul. Cercetarile facute, desi la destul de multa vreme dupa eveniment (intre timp plouase), au condus la aceste prime observatii si constatari: s-au pastrat trei urme ale terenului de aterizare dispuse perfect la 120 sub forma unei raze de 2,20 m fiecare, in centru exista o carota (orificiu) cu un diametru de 14 cm si o adancime de aproximativ 2 m. Zona este usor radioactiva: 5 miliroentgeni intr-un minut. Cocenii de porumb sunt trantiti, rupti si azvarliti radial. Desi panta e destul de inclinata, pamantul a fost tasat, rupt pentru a se crea un fel de platforma orizontala, care are un diametru de aproximativ 4 m si forma unui trifoi cu trei foi. “Aparatul” a aterizat perpendicular intre doua linii de inalta tensiune (circa 135 m pana la fiecare) evitand lovirea celor trei meri care inconjoara locul. Impactul a fost silentios si jetul (de propulsie) rece, pentru ca nu se observa arsuri. Este prematur si hazardant sa facem afirmatii in sprijinul sau in defavoarea ipotezei avansate. Cercetarile continua si speram ca vor face cat de cat lumina in acest ultimo “caz”, poate cel mai interesant din cate se refera la “OZN” pe teritoriul Romaniei.
La realizarea acestui material au fost folosite studiile urmatorilor: asist. univ. ing. Dan Mihailescu, ing. Clement Alexandrescu, Gheorghe N. Popescu, Justin Capra – precum si scrisoarea prof. Calin Turcu catre scriitorul Ion Hobana, declaratiile originale ale martorilor din comuna Posesti, fotografiile si hartile apartinand membrilor Cercului Stiintific OZN de la Casa de Cultura a Studentilor din Bucuresti. (…)
Precum se vede, in acest prim articol se afla mai multe inexactitati, care insa, la vremea aparitiei lui, erau cat se poate de firesti. Sa nu uitam ca datele culese se aflau atunci inca in stadiul de prelucrare.
Au urmat in Decembrie 1972, Ianuarie si Februarie 1973, mai multe sedinte de cerc, in care s-au discutat toate fatetele posibile si chiar imposibile – ale cazului cercetat. La o astfel de sedinta a venit si acel tanar cu afirmatia lui cu privire la “fotografiile mai bune”… “
“Numarul 1 (6)/ Ianuarie-Februarie 1973 din “Buletinul Cercului Stiintific OZN” se ocupa, pe parcursul a 30 de pagini dactilografiate modest, numai de “Cazul Valea Plopului”. Erau trecute aici, pe capitole, toate rezultatele “preliminare” ale cercetarilor facute de grupul bucurestean. Din pacate, aceasta publicatie – oarecum obscura si care avea sa dispara putin mai tarziu tot asa de vertiginos cum aparuse – abunda si ea in inexactitati, folosind in genere un stil de exprimare greoi si plin de pretiozitati inutile… Avea in vremea aceea Justin o vorba de duh, pe care am retinut-o tocmai pentru ca mi-a placut teribil: Suferim de stiintificoza!. Desi se aminteste de mai multe ori in cuprinsul acestui “Buletin” ca are un “caracter preliminar”, aceasta vrand sa insemne ca se va reveni cu date suplimentare asupra cercetarilor efectuate, nu s-au mai facut si alte studii – de catre membrii cercului – cat de cat revelatoare, care sa-l completeze. Un alt studiu nu va avea sa mai apara niciodata. “Buletinul” are totusi un merit, acela de a da un verdict, hai sa-i zicem oficial: “fenomenul din punctul “La Odaia” – satul Valea Plopului poate primi titulatura de Obiect Zburator Neidentificat”.
Voi continua sa mai scriu despre acest caz…
Pe Curand!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu