duminică, 24 aprilie 2011

Cazul Valea Plopului - VII


Dupa zece ani de la acele intamplari, Calin N. Turcu a facut o noua vizita la Valea Plopului. Era intr-o marti, in 4 Ianuarie 1983. “In linistea aceea aproape nefireasca mi-am amintit ce forfota, ce vanzoleala, ce agitatie fusese acolo cu numai zece ani in urma…
Dar in acea noapte de pomina de la inceputul lui Septembrie 1972? Ce va fi fost oare acea “stea cu coada”? Un robot spatial trimis de cine stie unde, de cine stie cine, cu vreo treaba anume? O mica nava interstelara cu un echipaj restrans la bord? Cati vor fi fost: doi, trei sau mai multi? Au coborat oare din nava lor stralucitoare spre a se plimba pe pamant strain? Ce au vrut, ce au cautat, ce scop au urmarit? Din ce parte a nemarginirii intunecate a cosmosului veneau si din ce departari inghetate? Erau mesagerii trecutului nostru sau veneau din viitor? Intrebari ce ar putea parea fanteziste… Dar ce am devenii oare, daca n-am da dovada, macar din cand in cand, de putina fantezie si imaginatie?”
“Voiam sa stiu daca il voi mai gasi pe batranul Vasile Carabus. Nu am intrebat nimic, pe nimeni; am mers direct la dansul acasa. Dar nu l-am gasit… Plecase la padure, asa cum o facea din ce in ce mai des in ultimii ani. Dupa spusele nevestei lui, de vreo trei ani, “isi ratucise mintile”. (isi rasucise, sau isi ratacise?) Oamenii locului, care-l cunosteau si-l intalneau colindand padurile in nestire, il inturnau din drum si-l calauzeau cu blandete catre casa. Iar el, sarman mosneag cu “mintea ratucita”, ii asculta ca un copil cuminte.
Poate ca este mai bine ca nu l-am revazut asa. Pastrez in amintire imaginea acelui batran riguros, a acelui taran ager si vioi care era cu zece ani in urma Vasile Carabus.
Ce s-a intamplat cu omul acesta, care era cunoscut in satul lui ca “cel cu farfuriile zburatoare”? Ce motive l-au determinat, in urma cu un deceniu, sa nu ne spuna tot ce stia? De ce nu ne dezvaluise, cu simplitatea vorbirii lui, toata intamplarea, in cele mai neinsemnate amanunte? Ce taina a ascuns Vasile Carabus in sufletul lui? Si de ce tocmai el, din intreg satul, si-a “ratucit” mintile? El care fusese singurul martor ocular al aterizarii. Oare atunci, in noaptea “stelei cu coada”, sa se fi apropiat de livada cu meri, strecurandu-se tacut prin lanul de porumb, manat de curiozitatea de a vedea mai mult? El, care era paznic de noapte si care trebuia sa vegheze asupra locurilor, sa nu se fi dus oare acolo sa vada ce si cum? Iar daca a fost si a vazut, evenimentul a avut asupra lui un asemenea impact, incat l-a marcat pentru tot restul zilelor ce le mai avea de trait?
Toate acestea nu raman insa decat tot simple speculatii… O noua sarja de intrebari, asupra carora nu se va gasi probabil niciodata un raspuns rezonabil.”
Despre ce s-a intamplat cu Vasile Carabus am mai scris intr-un post anterior in cadrul seriei Fenomenul OZN in Romania. Sa-l fi amenintat cineva interzicandu-i sa mai vorbeasca despre OZN-ul pe care il vazuse intr-o noapte de septembrie 1972?
A plecat in lumea de dincolo, ducand cu el secrete care probabil nu se vor mai afla niciodata.
Voi continua sa mai scriu despre acest caz…
Pe Curand!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu