sâmbătă, 8 ianuarie 2011

Cazul Valea Plopului - V


Musamalizarea Fenomenului OZN este prezenta si in Cazul Valea Plopului, asa cum am mai spus “Oamenii in Negru” au intervenit si in aceasta afacere stranie. Despre interventiile lor, ajunse pana la intrarea in curtea lui Calin N. Turcu si “sfatuirea” lui de a inceta orice fel de cercetare legata de Valea Plopului, am scris intr-un post anterior in cadrul seriei Fenomenul OZN in Romania.
Un alt fapt straniu legat de Cazul Valea Plopului are legatura cu radioactivitatea gasita la locul aterizarii. “In ceea ce priveste mamelonul central al suprafetei aterizarii, pe aceasta fusese gasita, asa cum am spus-o deja, o doza oarecare de radiatii Gamma, care a persistat in timp contrar tuturor asteptarilor si care a avut efectele cunoscute. Orificiul central al acestui mamelon avea o “adancime mica, nesemnificativa” la data descoperirii locului de catre primii sateni. Dar, nimeni nu va sti vreodata care a fost de fapt adancimea reala a acestui orificiu. In nici un caz nu a fost de 1-2 metri! Pentru ca s-ar ivi o serie de intrebari: de unde a aparut radioactivitatea la suprafata solului? De la numai 1-2 metri adancime? Ce ar insemna aceasta radioactivitate pentru tot ce vietuieste in zona – plante, animale sau oameni? Toate aceste intrebari, ca si eventuale raspunsuri ce s-ar putea gasi in cele spuse si in continuare, se bazeaza pe presupunerea ca doza de radioactivitate gasita la locul aterizarii [nu este un rezultat al sistemului de propulsie al obiectului necunoscut, ci provine din insusi subsolul regiunii], ca efect al unei posibile actiuni de foraj executata de acesta.” In sprijinul acestei ipoteze interesante, Calin N. Turcu citeaza din articolul “Izvoare minerale la Posesti” de ing. G. Cioc. Conform articolului, in comuna Posesti exista o serie de izvoare minerale, la Topile si Tugui, “ale caror ape, dupa analizele facute de Institutul balneoclimatologic din Bucuresti, inca din anul 1958, sint de mare eficienta terapeutica”. “Separat exista si izvoare sulfuroase, dintre care remarc unul, care este [chiar in curtea dispensarului sanitar] local, precum si [namoluri-radioactive] la punctul Tugui.”
In continuare Calin N. Turcu mai spune: “Tot cam in aceeiasi perioada a anilor 1958-59, in zona Depresiunii Chiojdurilor, foarte aproape de satul Valea Plopului “Uzina 1 Mai” din Ploiesti a incercat sa exploateze petrol si si-a instalat in acest scop cateva sonde. Dar lucrarile au fost oprite brusc, deoarece s-a constatat ca petrolul era radioactiv si se afla la o adancime prea mare pentru ca exploatarea sa se finalizeze cu rentabilitate. Despre toate acestea s-a scris in presa noastra din acei ani. Astazi se mai pot vedea inca in Depresiunea Chiojdurilor (chiar dintr-o masina ce trece pe sosea) pilonii de beton armat pe care fusesera fixate candva instalatiile de extractie ale “Uzinei 1 Mai”.
Peste aproape trei decenii, in vara lui 1987, prospectiunile geologice in zona Depresiunii Chiojdurilor vor fi reluate, unul din punctele de foraj fiind chiar…culmea “La Odaia”! S-a gasit aici [Viterita], un minereu calcaros, cu structura amorfa, care inmagazineaza (ca un burete care absoarbe) radioactivitatea uraniului natural. Totodata, in zona se semnaleaza si existenta [Baritinei], un compus al uraniului, ca si o doza crescuta de radioactivitate a solului in zona Zmeuret-Paltinis-Batrini (toate apartinand aceleiasi Depresiuni a Chiojdurilor). Iata si alte observatii pe care echipa de geologi le-a facut in acelasi perimetru: alunecari masive si inexplicabile de teren; voaloarea – uneori – a filmelor din aparate atunci cand au incercat sa fotografieze; senzatie de gura uscata si sete permanenta; stare de oboseala persistenta; pete de culoare rosie pe pielea expusa a oamenilor…
Acestea ar fi faptele, in linii mari. Si, pe marginea lor, o alta suita de semne de intrebare, care nu pot avea, deocamdata, decat un caracter subiectiv: Daca lucrurile stau intradevar asa, inseamna ca aterizarea unui obiect cosmic necunoscut in acel loc, in toamna anului 1972, nu a fost catusi de putin intamplatoare? Dar problema se mai poate pune si altfel: [Nu cumva cercetarile si forarile din 1987 ale geologilor in zona au fost facute tocmai pentru ca acolo aterizase un astfel de obiect si fusese gasita si “ceva” radioactivitate la locul aterizarii]!?!”
“Tot referitor la mamelonul central al zonei de aterizare si radioactivitatea gasita acolo: [in nici unul din urmatorii patru ani nu a crescut nici un fel de vegetatie] pe locul unde fusese acel mamelon. Deci, nimic intre anii 1973-1976. Numai in 1977 vegetatia a reaparut destul de firava, iar in 1978 si-a revenit la normal. Pot afirma cu certitudine toate acestea, deoarece am continuat sa ma deplasez in zona, chiar si atunci cand evenimentul fusese aproape uitat, iar interesul pentru el scazuse.”
Voi continua sa mai scriu despre acest caz…
Pe Curand!

2 comentarii: