joi, 6 ianuarie 2011

Cazul Valea Plopului - IV


De fapt, ce s-a petrecut la Valea Plopului? Iata, in linii mari descrierea intamplarii, a fenomenului petrecut acolo in acel an.
Intr-una din noptile cuprinse intre 2 si 6 Septembrie 1972, in jurul orei 24, paznicul de noapte Vasile Carabus vede “o stea cu coada” – cum o numeste el – care, dupa ce planeaza lin pe deasupra intregii vai, aterizeaza lent in punctul numit “La Odaia”, punct aflat in afara zonei locuite a satului. In acel moment, paznicul se afla la circa 2 km de locul presupusei aterizari, intr-un punct “strategic”, pe dealul Tabacioi si dupa cum ar fi lesne de inteles, el s-a temut sa se deplaseze in acel loc. Vasile Carabus a dat acestei intamplari interpretarea cea mai fireasca din punctul sau de vedere: conform traditiei populare, era vorba de un anume zeu ce vine din cand in cand sa fure cate o fata frumoasa din sat.
“Din pacate nici in timpul cercetarilor, nici mai tarziu, nu s-a insistat asupra acestui aspect: din ce strafunduri reale sau imaginare isi trage radacina acest fantastic mit popular? A mai vazut Vasile Carabus si in alte ocazii “zmei” sau “stele cu coada” venind dupa fetele din sat? A auzit el de la altii care, la randul lor, au fost martorii unor astfel de evenimente? Ori cunostea aceasta poveste de la parintii sau bunicii lui? Cert este ca legenda exista si s-a perpetuat in aceasta zona, probabil de-a lungul cine stie cator generatii.”
Unul dintre straniile aspecte ale acestui misterios caz, un fapt care ne duce cu gandul al ipoteza paleoastronautica si la studiul folclorului vechi romanesc. Ma voi ocupa si de aceste aspecte interesante in viitor.
“Cam la doua zile dupa observatie, in zona respectiva satenii descopera un fel de groapa, care la inceput ii sperie, apoi le intarata curiozitatea. In scurt timp, locul cu pricina devine un punct de pelerinaj al curiosilor de tot soiul, care nu se sfiesc sa dea insolitului eveniment interpretari dintre cele mai diverse si mai nastrusnice: “ a aterizat o racheta”, “a cazut un meteorit” sau “a cazut o bomba in tarlaua cu porumb”. Astfel, locul presupusei aterizari OZN este calcat de picioarele sutelor de persoane, intre care se afla si elevii adusi pentru asa-zisa “practica agricola de toamna”. Urmeaza apoi teribile si interminabile ploi… Toti acesti factori, precum si distanta mare de timp – aproape trei luni – din momentul primei observatii pana in ziua cand incep primele cercetari, au ingreunat desigur munca depusa de cei care s-au ocupat de acest caz.”
Locul acestei aterizari, aflat in panta usoara de crica 10%, se prezinta sub forma unei suprafete aproximativ circulare – tinzand spre forma trifoiului cu trei foi – si are o certa tendinta de orizontalizare, pamantul din partea de sus a pantei fiind scurmat si usor presat. Diametrul aproximativ – 4,5 m. In centrul aceste suprafete se afla un mamelon de pamant cu urmatoarele dimensiuni, tot aproximative: diametrul 60 cm, inaltimea 40 cm, iar in mijlocul mamelonului un orificiu rotund de 12-14 cm diametru si cu o adancime – la data cercetarii – de 40-50 cm. Despre acest orificiu, localnicii care avusesera sansa sa vada locul in primele zile dupa consumarea evenimentului, afirmau ca era “cam cat sa viri o sticla de tuica in ea”. Ei mai spuneau ca cineva incercase sa vada care este adancimea acestui orificiu cu ajutorul cozii unei furci. Nu i-au dat de fund si se poate presupune ca adancimea reala putea fi oricare de la 2 m in jos… Daca ar fi fost de 2.5 m, de 200 m sau de 2000 m, nu se va sti, fara doar si poate, niciodata!
De la mamelonul central, la distante egale de 120 de grade intre ele, pleaca trei urme de talpi cu o lungime aproximativa de 1.5 m si cu un profil trapezoidal. Pe aceasta suprafata, au aparut in toiul iernii musuroaie de cartita (stiut este ca acestea hiberneaza) si fire proaspete de iarba de un verde crud. S-a constatat ca atat activitatea cartitelor cat si cresterea ierbii, au fost stimulate de un anumit efect termic, rezultatul unei usoare radioactivitati.
S-a apreciat ca greutatea obiectului care a stat pe cele trei urme de talpi pe sol, a fost de mai multe zeci de tone, dar nu s-a putut stabilii daca aceasta puternica tasare a pamantului s-a datorat greutatii in sine a respectivului obiect, sau socului sosirii ori plecarii acestuia.
“Locul in discutie se afla la o distanta sensibil egala intre trei meri, pe ramurile carora nu s-au observat urme de rupturi, arsuri sau sfasieri, ca efect probabil al aterizarii obiectului. De asemenea, doua linii electrice strabat zona, aflandu-se fiecare la aproximativ 150 m de locul aterizarii: cea dinspe munti era de tensiune medie, iar cea dinspre vale, ce insoteste soseaua, de joasa tensiune. In timpul cercetarilor nu s-a putut stabilii daca in noaptea evenimentului a existat vreo cadere de tensiune pe vreuna din cele doua linii electrice sau pe amandoua. De altfel, ar fi fost si destul de dificil aceasta, avandu-se in vedere intervalul mare de timp ce s-a scurs intre efectuarea observatiei si inceperea cercetarilor.”
Cam acestea ar fi datele, hai sa le zicem “tehnice” ale evenimentului petrecut la Valea Plopului in toamna anului 1972.
Voi continua sa mai scriu despre acest caz…
Pe Curand!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu