joi, 30 septembrie 2010

Fenomenul OZN in Romania - VI


Revin cu o noua parte a fascinantei istorii a Fenomenului OZN in Romania. Dupa cum am scris in postul precedent din aceasta serie, musamalizarea fenomenului este prezenta si pe teritoriul nostru.
Voi mai scrie despre inca un caz interesant in legatura cu aceasta.
In anii trecuti, la “Cercul de cercetari stiintifice OZN”, la care participase si Calin N. Turcu, aparuse un “batran cu infatisare anosta si murdara: era vesnic nebarbierit, imbracat in haine soioase si in jurul lui mirosea a ranced si a mucegai. Adeseori adormea in toiul discutiilor, fie ca eram numai noi la o intrunire obisnuita de cerc, fie ca ne aflam la o conferinta cu publicul in vreuna din salile Casei de Cultura a Sindicatelor. Si bineinteles ca nu se putea aseza decat in radul din fata al salii, acolo unde, de obicei, se rezervau cateva locuri pentru invitati. Era un fel de amestec ciudat intre dezechilibru si paranoia, intrunite deopotriva sub infatisarea uneia dintre cele mai dezagreabile figuri umane.”
Frecventand pe atunci cateva cluburi similare din cateva orase, Calin N. Turcu constata ca “asemenea specimene se “alipisera” cam peste tot”.
“Individul nostru caruia nimeni nu ii stia numele adevarat, dar pe care intre noi il poreclisem “Nea Gutuie” ne cam facea de ras si incercam cu totii sa il evitam cat mai mult posibil. Tot ceea ce reusisem atunci sa aflam despre el, era ca lucrase in timpul razboiului in Germania, intr-un institut unde facuse cercetari in domeniul parapsihologiei! Cineva mai afirmase ca in camera unde locuieste – camera la fel de sordida ca si personajul – se afla adunate, intr-o cumplita dezordine, o serie de aparate ciudate, a caror intrebuintare parea a fi un alt mister. Asta e tot ceea ce stiam noi despre “Nea Gutuie”.”
“Intr-o seara, pe la sfarsitul primaverii lui 1974, dupa un simpozion public si dupa ce m-am sfatuit cu colegii, m-am hotarat “sa iau taurul de coarne” si sa discut cu el. Eram vreo sapte-opt insi si discutia avea loc pe terasa din fata Casei de Cultura. I-am spus mosului ca prin prezenta sa ne cam facea de ras, ca ar fi bine sa ne evite si chiar sa nu ne mai frecventeze la cerc. Au sarit si ceilalti cu gura, fiecare mai adaugand cate o vorba - doua. Printre noi se afla si Ioan Moflic, un membru al cercului in varsta de 50 de ani care a zis si el cateva cuvinte… Dintre toti cei care il asaltau cu reprosuri, mosului i-a casunat tocmai pe acesta. S-a uitat fix la el cateva secunde si toate cuvintele – de altfel deslanate si incoerente - pe care le-a avut de spus intru apararea sa erau adresate numai si numai lui Moflic. Cu totul, discutia nu a durat mai mult de 10-12 minute. Dupa care, fiecare a plecat in drumul sau. Dar, la circa o saptamana de la acest episod, am aflat cu stupoare ca Ioan Moflic a murit! Fusese perfect sanatos si brusc a facut un stop cardiac…”
Un caz straniu care nu are un verdict, insa care merita amintit, avand o vaga legatura si cu subiectul musamalizarii fenomenului. De atunci nimeni nu l-a mai vazut vreodata pe “Nea Gutuie”. La fel cum spune si Calin N. Turcu: “Ma abtin in a face comentarii pe marginea acestui eveniment ciudat…”.
Pe Curand!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu